marți, 15 ianuarie 2019

ATUNCI, LA PRIVEGHI...





ATUNCI, LA PRIVEGHI...

Atunci, la priveghi,
înveleai chipul mamei
cu o pânză transparentă,
îmbibată cu cloroform,
doar aşa o fãceai să zâmbească.

Cu un zâmbet firesc
-nu de zână adormită-
te privea pe furiş, de undeva,
cum ieșeai să respiri aer curat,
ea înhalând vaporii de caloroform.

Atunci, la priveghi,
se adunaseră la un loc nopţile, 
ca să ţină sfat, corpul tău
aparținând unei alte lumi,
pe care acum abia o recunoşti.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu