(poema escogido del muro facebook de José Miguel Junco Ezquerra)
¡HA DE VIVIR! RENÉ CHAR
Esta tierra no es sino un voto del espíritu, un antisepulcro.
En mi tierra, las tiernas pruebas de la primavera y los pájaros mal
vestidos son más estimados que los fines lejanos.
La verdad aguarda a la aurora junto a una vela. No nos cuidamos del cristal
de la ventana: qué le importa al atento.
En mi tierra no se interroga a un hombre emocionado.
Sobre la barca zozobrada no hay sombra maligna.
Los buenos días a medias: eso no se conoce en mi tierra.
No se pide en préstamo más que lo que puede devolverse aumentado.
Hay hojas, muchas hojas en los árboles de mi tierra. Y las ramas son libres
si no quieren dar fruto.
No creemos en la buena fe del vencedor.
En mi tierra se sabe agradecer.
(Traducción de Jorge Reichmann)
SĂ NE TRĂIASCĂ!
Tărâmul acesta e mai mult al spiritului, al nemuririii.
În patria mea, primele semne ale primăverii și păsările pestrițe sunt
mult mai așteptate decât viitorul depărtat.
Adevărul așteaptă în zorii zilei alături de o lumânare. Nu ne ferim privirea
de la geam: pe cine și ce îl interesează .
În patria mea nu se pun întrebări unui om emoționat.
Pe o plută în derivă nu persistă spiritul rău.
Zile pe jumătate bune: nu există în patria mea.
Nu se cere un împrumut fără ca să fie întors cu supraplată.
Sunt frunze, multe frunze în pădurile patriei mele. Iar ramurile se înalță
dacă nu se vor împovărate de fructe.
Nu credem în promisiunile învingătorilor.
În patria mea există cultul mulțumirii.
*trad. din spaniolă de A. Langa
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu