Umblă inima ta ca o pasăre în colivia pitică
ai fi vrut să o vezi pe o bară odihnind
dar teamă îți e că -iată- poate că pică
Văzuta-i atâtea flori cu petala aproape uscată
nimeni nu va veni să le ude în veci
ele cresc și așa cu frunza picată
Ai văzut și un spin cu floarea crescută la rădăcină
fără de vreun miros și ascunsă cumva
sub măreața virulenta sa înălțime
Ai trecut și un râu cu albia sa toată secată
printre ierburi nu mai cântă demult
au muțit broscoiul oac-oac și broscuța împărată
Poate o regăsești acolo pe undeva
într-un loc depărtat prin colivie
inima ta rătăciră inima cea de cândva
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu