Poema 3º (Poemul 3º) de Mercedes Ridocci (trad. în română*)

 

 

Poema 3º
 
Papá,
fuiste ayer regocijo de mi niñez,
eres hoy ausencia derramada.
Día tras día,
en el silencio del destierro
vierto citas secretas
de íntimas miradas,
de apacibles palabras,
de brindis sonoros
y suaves caladas
Hoy, una vez más,
el canto de tus cenizas
me devuelve tu voz caliente,
tus amarillos dedos de tabaco negro,
tu copa y la mía cantando melodías
tu olor a nueces e higos,
tu guiño.
 
Poemul 3º
 
Tată,
mi-ai fost până mai ieri inima copilăriei,
azi ești absența ce-o simt peste tot.
Zi după zi,
în tăcerea rămasă în urmă
las întâlniri secrete
de priviri repetate,
de cuvinte placide,
de clipe sonore
și șoapte în doi.
Azi, a câta oară,
cântul de sub cenușă
amintește de vocea ta caldă,
de degetele galbene, tăbăcite,
de cupele noastre pline cu melodii,
de mirosul de smochine și nuci,
de clipitul din ochi.
 

*trad. în română A.L.