ECOU
Liniștea a pogorât pe pământ
lipită de frunze -e printre ramuri-
adusă pe lac de pe alte tărâmuri
reflectată în adâncuri
intrată în noi ca un fel de ecou
neauzit ezitând să trezească
șirul de sunete incandescente
corp concrescut cu cerul de alături
adusă pe lac de pe alte tărâmuri
reflectată în adâncuri
intrată în noi ca un fel de ecou
neauzit ezitând să trezească
șirul de sunete incandescente
corp concrescut cu cerul de alături
ECO
El silenci ha descendit als arbres
enganxat de les fulles –i entre les branques-
dut a l’estany des d’altres terres
reflectit en les profunditats
entrat en nosaltres com una mena d’eco
inaudit dubtant si despertar
el seguit de sons incandescents
cos crescut amb el cel del costat
El silenci ha descendit als arbres
enganxat de les fulles –i entre les branques-
dut a l’estany des d’altres terres
reflectit en les profunditats
entrat en nosaltres com una mena d’eco
inaudit dubtant si despertar
el seguit de sons incandescents
cos crescut amb el cel del costat
*Poema d’ANDREI LANGA traduít del romanès al català per PERE BESSÓ
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu