Mabel Antonini, poeme*

 
***
Volver
tiene el tamaño
de tu ausencia
***
Reîntoarcerea
are întinderea

absenței tale

***

Había algo
en esa soledad
que sólo ellos
comprendían
***
Era ceva
în acea singurătate
ce doar ei
percepeau
 
***
Yo sé
de silencios
y de esperas
de adioses agotándose
mi cuerpo y mi alma
yacen desnudos
como barcos
en medio de la niebla
***
Știu multe
despre tăceri
și așteptări
despre despărțiri stingându-se
trupul și sufletul
zac dezgolite
ca bărcile
prin ceață
 
***
La tarde
en fuga
tiene la apariencia
de lo que duerme
***
Seara în trecere
înfățișează
tot ce cuprins e
de somn
 
***
Levanta la noche
un muro de sombras
mientras la luna
abre un camino
***
Noaptea ridică
un zid de umbre
iar luna
deschide un drum

*trad. A.L.