Un poem de Ana Muela Sopeña

Album cu fotografii

Pe poteca adormită

pielea ta așteaptă mereu semnalele mele

timp în care dansez goală până a te întâlni.

Ochii mei se delectează cu ochii tăi

și merg în spatele unei cortine

pentru a mă ascunde de ale tale buze.

Un anotimp de lumină geme și visează

mâinile mele aflate în umbra ta.

Echinocții somnambule îți păstrează pupilele

în aceste pergamente oculte

ce apar fără panică în vise.

Spuza oceanului

îmi amintește de păsările tale de aramă

și de ascunsele mele mângâieri indecente.

Abdomenul meu îndrăgostit simte amprentele

și respirația ta de ceață
în albumul cu fotografii de culoare sepia.

Degetele-mi alunecă pe chipul tău

pe când un sărut acvatic decide

că senzualitatea-ți e parte din planul meu.

Infinitul conspiră în tăcerea sa

pentru a profila două spirite desculț

în clipocitul apei.

Suspin în afara timpului și observ stelele

ce luminează fără teamă Calea Lactee

ÁLBUM DE FOTOS

En la senda dormida
tu piel aguarda siempre mis señales
mientras danzo desnuda hacia tu encuentro.

Mis ojos se deleitan con tus ojos
y voy detrás de un biombo,
para esconderme de tus labios.

Una estación de luz gime y desea
mis manos en tu sombra.

Equinoccios sonámbulos aprecian tus pupilas
en esos pergaminos escondidos
que aparecen sin pánico en los sueños.

La espuma del océano
me recuerda a tus pájaros de cobre
y a mis caricias lúbricas ocultas.

Mi vientre enamorado detecta tus pisadas
y tu aliento de bruma
en el álbum de fotos color sepia.

Mis dedos se deslizan por tu rostro
mientras un beso acuático decide
que tu lujuria es parte de mi plan.

Lo infinito conspira en el silencio
para ser dos espíritus descalzos
en murmullos de agua.

Suspiro sin el tiempo y observo las estrellas
que alumbran sin temor la Vía Láctea.