duminică, 13 iulie 2014

Poema de León Peredo (trad. al rumano)

León Peredo


***
solo teníamos que decir lluvia
para que el otro sacara de su boca
un paraguas

***
era destul să fi zis ploaie
pentru ca altcineva să scoată din gură
o umbrelă

3 comentarii :

  1. Bun poem, dar sper sa nu te superi ca iti propun o usoara modificare a traducerii (nu stiu limba spaniola, deci te rog sa nu iei cuvintele mele decat ca pe niste amicale si profane observatii).
    "era destul doar" suna rau, pleonastic. Apoi cacofonia "ca cineva" (stiu, sunt poeti cunoscuti care in mod intentionat lasa astfel de cacofonii in text pt. a obtine un ton mai natural, dar aici, fiind vorba despre o traducere, nu cred ca e cazul unei asemenea situatii). Pe de alta parte, sunt constient ca e foarte greu de evitat acea cacofonie. Si inca un lucru, nu-mi dau seama daca "el otro" se refera la "cineva" sau la "celălalt". Daca e "celalalt" (si-mi place sa cred ca asa e), atunci poemul scade ca intensitate suprarealista, dar castiga in mesaj, in coerenta, in emotie.
    Iti propun urmatoarea varianta:

    "era destul să fi zis ploaie
    pentru ca imediat celălalt să scoată din gură
    o umbrelă"

    Primul vers cred ca e mai bun asa, in schimb al doilea devine putin greoi din cauza cuvantului "imediat".
    Strofa ar putea fi si asa:

    "era destul să fi zis ploaie
    pentru ca (cineva) celălalt să scoată din gură
    o umbrelă";

    dar ramane acea mica stridenta: "ca cineva (celălalt)".

    Pana la urma, singurul lucru care ma deranjeaza e acel "doar" din traducerea ta. As lasa asa:

    "era destul să fi zis ploaie
    pentru ca cineva să scoată din gură
    o umbrelă"

    In fine, poate gresesc. Repet insa ca-mi place strofa. Ai mai tradus ceva din poezia lui León Peredo? Sunt curios sa citesc si alte texte. Multumesc! Numai bine! Ciprian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțam, Ciprian, pentru sugestii. Iată un alt poem de León Peredo, tradus în română și și publicat pe blog...


      ***
      podría crecerme un avión bajo los párpados
      es domingo de ceniza
      la mano izquierda empieza a andar sola por
      la casa
      he descubierto mi propio pie debajo
      de la mesa persiguiendo una mosca o su propia uña
      andan orejas iguales a las mías detrás de mi cabeza
      llevo pegada a la espalda una puerta giratoria donde
      una mujer hace todo el trabajo
      se me salen del cuerpo una a una las costillas
      andan memorias iguales a las mías trepándose a
      los semáforos, es domingo o es ceniza, toc toc el sol
      mientras tanto
      una pestaña de mujer abre en mis ojos
      un puesto ambulante de garrapiñadas
      y copos de azúcar que empiezan a tapar
      el mundo/

      ***
      aș putea să-mi înalț un avion pe sub pleoape
      e duminică de cenușă
      mâna stângă începe să se plimbe singură prin
      casă
      mi-am descoperit propriul picior pe sub
      masă urmărind o muscă sau unghia sa
      se mișcă urechi ca ale mele pe după capul meu
      am spatele lipit de o poartă ce se rotește unde
      o femeie face tot lucrul
      îmi ies din corp una câte una toate coastele
      trec memorii ca a mea cățărându-se pe semafoare,
      e duminică sau e cenușă, soarele face tuc tuc
      între timp
      o geană de femeie deschide în ochii mei
      un post ambulant de bombonerie
      și fulgi de zahăr ce încep să acopere
      lumea/

      Ștergere
  2. Ha, da, draga Andrei, "altcineva" e solutia perfecta. Cum de nu mi-a trecut prin cap?!
    Din pacate, a doua poezie nu-mi place, dar iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa mai citesc ceva de Peredo.

    RăspundețiȘtergere