UN BILET PENTRU TRANAI*

Un bilet pentru Tranai 

 

Stai la coadă să cumperi ceva ca să poți schimba polul vieții

- un bilet pentru Tranai

Îmbulzeala teribilă - mulțimea se calcă în picioare

un șperțar vinde bilete false

Te îmbrâncește o doamnă gnostică

vrea să ajungă și ea pe planeta cu pricina

Te cerți cu vânzătorul de bilete

pigmeul îți pune șapte prețuri pe deasupra

Un puradel țipă în gura mare 

și-a pierdut părinții sau poate că a fost părăsit 

Bolidul interstelar sosește cu întârziere

în zbor a fost ciuruit de un roi de meteoriți

Iată că aterizează și namila din fiare vechi

are nas de mâncător de furnici

Pui piciorul pe trapă și simți că pășești în penumbră

de aici încolo nu-ți mai aparții

Trimis în spațiu ca o pubelă

îți pui întrebarea retorică -  „Unde și de ce plec?"

Înghiți în sec și încerci să găsești vreun chip cunoscut

în turma umilă din cală 

Sunt toți doar ochi și urechi

așteaptă promisa salvgardare sub alt cer de nori

Aterizarea te scutură tare

te trezești din nesomn îmbrâncit din spate pe noua planetă 

Te grăbești să ieși calci cu talpa piciorului stâng

pe câteva fire metalizate de iarbă

Țipi ca din gură de șarpe - faci cale întoarsă –

devine clar că ai greșit destinația 

 

*„A ticket to Tranai/ Un bilet pentru Tranai", povestire științifico-fantastică scrisă de prozatorul american Robert Sheckley (1955)

CONTOPIRE CU TIMPUL

Contopire cu timpul

 

Pare nalt muntele marea o fi mare  

cine să ajungă timpul din urmă

adunăm lucruri asta doar facem

cer prăbușit peste balta cu nuferi 

noapte sau ziuă pare totuna

somnul e-o formă de inexistență 

ziua alergi  prinzi raze de soare

ce se reflectă într-o oglindă 

pui cap la cap clipele toate

ele se adună într-o întâmplare 

fire de lut scoți de pe sub unghii  

sunt rămășițe de la Facerea lumii

mi te dezbraci pentru o îmbăiere

zilnic repeți botezul cu apă

strigi uneori parcă ai fi un războinic

vreai să mai cucerești o cetate

cade o bombă te-le-ghi-da-tă

norii de fum au ascuns asasinii

vremuri moderne epocă veche

câmpul cu maci a crescut în lungime 

rugi și blesteme voci alan-dala

ochiul tăcerii privește din umbră 

e anotimpul contopirii cu timpul

mereu cineva aleargă din urmă 

VIEȚUITOARE-NECUVÂNTĂTOARE

Viețuitoare necuvântătoare 

 

Dai like-uri la câini și pisici

"Zi bună să aveti!" - zici la toate viețuitoarele

Ele aud simt și văd și vorbesc

porți dialoguri discrete cu animalele

Cuvintele lor sună fără  consoane  

scurte sau lungi se aud doar vocalele 

La Facerea lumii au apărut

mari sau mai mici toate viețuitoarele

În cer pe pământ oriunde ați fi

cât mai lucește colo sus soarele 

Nu ratați șansa ca să vorbiți cu toate

dar absolut toate vie-țu-i-toa-re-le

 

 

HÂRTIE DE TURNESOL/PAPEL TURNESOL*

Hârtie de turnesol

 

Ăstea sunt chipurile noastre

unul retopit în toate celelalte 

 

Puneți pe talgerul cântarului trunchiul

cel crescut cu licheni 

 

Luați o hârtie de turnesol

și muiați-o într-un pahar cu apă 

 

Așteptați până apare o culoare

albastră desigur

 

Papel turnesol

Estos son nuestros rostros

El Uno en que se derriten los de más 

Poner en la punta de la balanza 

el tronco lleno de líquenes 

Coger un papel tornasol

y hundirlo en un vaso de agua  

Esperar hasta que aparece un color 

azul por supuesto 

*trad. al español por el autor

TELESCOP

Telescop

 

Visezi să ai un telescop de buzunar

e bine să porți asemenea artefact

când dorești tare-tare să îți apropii stelele de pe cer 

 

Iată că-l primești la o zi de naștere

și porți acel telescop în unul din buzunare

ca tabachera fumătorul înrăit

 

Acum vezi cerul cu alți ochi

pare că ești născut înainte de Big Bang

și aștepți cu nerăbdare seară de seară să apară stelele pe cer

 

Așa cum lucrurile scumpe se pierd cel mai des

îți dispare și acel micuț telescop

au rămas însă stelele în unul din buzunare 

TRIUNGHIUL BERMUDELOR

(Imagine preluată din Wikipedia)

Triunghiul Bermudelor 

 

Putem ajunge rapid în orice colț al planetei

soarele ne luminează non-stop

în Tailanda ne tolănim pe cele mai albe plaje mângâiate de valuri

 

Mergem și pe insula verde Madagascar

facem escală în Antananarivu

venim desculț dinspre Oceania pe drumurile înflorate de coral 

 

Urcăm pe vârfurile nalte de piramizi ale Egiptului

cu trudă titanică pășim ca Sisif

pe treptele ce duc până la zeul Ra

 

Într-un scafandru coborâm în adâncurile Gropii Marianelor

ne cățărăm apoi pe vârful Everestului

și înfigem acolo flagul alb

 

Străbatem Antarctida până la Polul Sud precum Amundsen

debarcăm în Țara de foc - Patagonia

după care rătăcim prin pustiul Atacama 

 

Poposim în sanctuarul Machu Picchu din Peru

prin pădurile dese ale Amazonului

înaintăm cu greu spre cascada Salto Ángel din Venezuela 

 

Trecem canalul Panama (Stixul) în Guatemala

cântărim din ochi ce a mai rămas din civilizația Maia

și dispărem brusc în Triunghiul Bermudelor

CIVILIZAȚIA NECUVÂNTĂTOARELOR

Civilizația necuvântătoarelor 

 

A căzut masca de pe chipul lui Iuda Iscariot

nici pomină din aura primilor Homo Sapiens 

 

Uite câinele fidel și pisicul plăpând

partea cea necuvântătoare a lumii

 

Uite tigrul de Amur hipopotamul girafa

șirul de cămile din pustiu si șopârla ce ți se urcă pe braț 

 

Uite vulturul sus și vânatul său îmbrăcat în blană de iepure

un colibri din Amazonia zboară din floare în floare

 

Uite delfinul și broasca țestoasă înotând printre ramurile de coral

un păianjen își țese pânza pe genele noastre 

 

Homo Sapiens a dispărut într-una din zile

și a descins pe pamânt o nouă civilizație - a necuvântătoarelor

SUNET/SONIDO*

Sunet

 

Pleoapele cad ostenite

acoperă vise

Drumu-i parcurs o parte

mereu e de mers

Cerul de pe retină

nicicând nu se întunecă

Pădurea prin care treci

nu te lasă să ieși

Vântul te poartă pribeag

printre anotimpuri

Culorile toate împreună

noi le vedem

Vârsta-i ca marea în zbucium

vin valuri și valuri

Un roi de albine fugare

stă prins de un ram

Dragostea e un ținut

pentru două inimi

Cei rătăciți prin pustie

nu mor de sete

Munții înalți de alături

sunt prea departe

Sunetul ce-l auzim

e muzica noastră 

Sonido

Los párpados caen cansados - cubren los suenos 

Estamos en medio camino - hay que andar 

El cielo de dentro de la retina - nunca oscurece

Del bosque donde has entrado - no hay salida

El viento nos lleva más alla de las estaciones 

Los colores del mundo los vemos solo nosotros

La edad que nos corresponde se llena de olas

El enjambre de abiejas sin casa está en un árbol

Las montañas que nos rodean son muy alejadas

El amor es un reino tenido de dos corazones

Los que están en el desierto no se mueren de sed

El sonido que siempre lo oímos es nuestra música 

*trad al español por el autor

POEM DIN TRECUT

Poem din trecut

(pentru Anastasia)

 

Te desparți de trecut fără grabă

numeri scândurile din gard trecând peste ele

cu o vergea ce scoate sunete ciudate

 

Prin gard se văd cum cresc din zăpadă

varza cea verde cu frunzele desfăcute

roșii și castraveți laolaltă  

 

Porumbul cel nalt se aseamănă

cu soldații rămași în viață

pe câmpul de luptă 

 

Strugurii de vița-de-vie cu frunze cu tot

s-au acoperit cu promoroacă 

 

O pârtie făcută de cineva nevăzut

se întinde pe toată lungimea drumului 

 

Două sânii prinse cu o funie subțire de gard

așteaptă copiii să iasă din casă

COLOSUL DIN RHODOS VERSUS STATUIA LIBERTĂȚII (poem-compilație)

 

(imagini preluate din Wikipedia)

Colosul din Rhodos

Grecia Antică 

Helios Zeul Soarelui 

Regele Ptolemeu al Egiptului

Intrare în port 

Castelul Templierilor 

Statuie lucrată în bronz

Sculptorul Charles de Lindos 

Cele șapte minuni ale lumii 

Statuia Libertății din New York 

Statele Unite ale Americii

Președintele Grover Cleveland 

Cadou al Statului francez

Zeița Libertății 

Imaginea femeii iubite 

Sculptorul Frederic Auguste Bartholdy  

Coroana și Fascicolele de lumină 

Șapte mări și cele 25 de nestemate ale lumii 

AVIZUHA

Avizuha
(unul mișel)

Există un personaj ce se agită  
apoi mi se ascunde după deget  
astfel devine parte -fără preget- 
din tagma marginală - ie-zu-ită 

Când nu găsește un alt Dumnezeu - 
migrând umblând așa printre religii -
acest umanoid își poate zice
că nu crede în nimeni și-i ateu

A poposit cu pluta sa de fier - 
cumplită arătare extraterestră-
pe o planetă unde încă este 
o țâră de credință în adevăr 

Mereu preocupat de-al său sălaș 
construcție din fier - metalizată-
în care s-a ascuns să nu se vadă 
cât e de mincinos si cât de laș 

Dar iată falsul Batman s-a oprit  
nu își mai pune nici o întrebare 
vai de copiii lui care îi are

acest recognoscibil ie-zu-it

GÂNDITORUL LUI RODIN

(imagine preluată din Wikipedia)

Gânditorul lui Rodin

Chip împietrit de om gânditor
nu e o simplă figură mimetică 
stare de fapt - prim-plan orbitor
prin proiecția sa sinergetică

Braț gros pe jumătate îndoit 
cu putere cerească herculeană
picioare înfipte adânc în pământ
tors arcuit - corp scos dintr-o stană

Ochi goi ațintiți undeva într-un punct 
nimic nu se mișcă - adiós relaxare -
nu există Pol Nord nici Polul Sud

și nici Legea atracției u-ni-ver-sale

HOROSCOP

Horoscop

"Mai am un singur dor..." 

(Mihai Eminescu)

Mai am un singur scop

nu-s niște vise

să-mi fie-n horoscop

dorurile înscrise 

Să-mi fie împlinită

orice dorință

cu pură credință

să-mi duc crucea sfântă

Încet să cobor

să alunec pe-o rază

aici mă așază

în al meu viitor

Așa să îmi fie

să mi se întâmple

ani treacă o mie

tiptil pe sub tâmple

Aici să rămân 

stană de piatră

pe a mea vatră

să fiu stăpân

Plutească pe cer

nori cu duiumul

înghită scrumul 

ochii de hier

Doresc ca să uit

orice durere

să nu mă mai mut

în alte emisfere

Aici să îmi stea

trupul și gândul

intre pământul

în inima mea

Iar când o să fie

să mă uitați 

atât să-mi lăsați 

- doar o poezie

BORȘ SAU CIORBĂ

E adevăr, nu-i doar o vorbă:

cu borș acru faci o ciorbă.

"Borșul" nu e zeamă acră,

ci-i și rădăcină* sacră.

Celor ce sunt mincinoși

le strigi: "Nu mâncați la borș!".

Se poartă din moș-strămoși,

numele acesta -"Borș".

"Borș" e și planta țepoasă,

ce crește pe lângă casă.

Fiind supărat pe unii,

"te faci borș", mi te-înfurii.

Dacă mi te-ai și "zborșit",

e un fapt, un gest urât.

La soldați li se mai spune

și "borșari", în loc de nume.

"Borș" e o localitate,

frontiera între state**.

"Borș" îi zice fiecare 

unui vin ce-i acru tare.

"Nu sufla în borș", se spune 

când te bagi în trebi străine.

Nasul de-i în sânge, roșu,

zici că "ia dat cuiva borșul".

"Borș cu pene" îi altă vorbă...

Borșu-i borș și ciorba-i ciorbă.

*rădăcina unui cuvânt 

**localitate la frontiera între România și Ungaria 

LOC/LUGAR*

Loc

Noapte târzie 

rămas-au aprinse 

Luna și stelele

Lugar

Final del día 

sólo queda encendida 

la luz del cielo

*trad. al español por el autor

RENDEZ-VOUS*

Rendez-vous 

Ceea ce ne-ar face puțin mai fericiți 

e să dăm întâlnire singurătăților

Rendez-vous

Lo  que nos haría un poco más felices

es darle rendez-vous a las soledades

*trad. al español por el autor

CUTUME

Cutume

Împărțit-ai din darurile cerești 

ai rupt din pâine și i-ai dat și lui Iuda 

celui mai credincios dintre credincioși 

-  respectai o cutumă 

L-ai primit sub propriul acoperiș

pe cel care avea să mi te vândă:

nu știai cum arată fățărnicia

- respectai obiceiul pământului

  

Era unul din frații tăi - cel mai mic -

cel care umbla cu piatra în sân  

dar veni vremea ca să il ierți 

- respecți una din ultimile cutume

SCOICI

Scoici

 

În orașul tău nou te scaldă o altă lumină

bate briza și ochii ți se umezesc 

 

De jur-împrejur mulțime de scoici te înconjoară

plajă cu forme ciudat imprimate pe aici 

 

Te apleci și ridici o scoică aleasă la întâmplare

corp sidefiu cu un gol umplut cu nisip

 

Îl speli binișor în apa albastră a mării

asculți cum respiră profund acel corp ancestral

NADIR (trad. al español*)

Nadir 

(lui Ghenadie Nicu, in memoriam)

 

Să pleci în neștire absent

pe un drum transparent

 

Să lași lucrurile toate în urmă

învelite în umbră

 

Să ai în față o lumină

care să mi te ia de mână

 

Să fii cuprins de bucuria

păstrată din copilărie

 

Să îți rămână din corp

ceea ce vede un orb

 

Să ți se împrăștie verbele

pe unde freamătă ierburile 

 

Să lași crucea în cimitir

și să pleci în nadir 

 

Să-ți fie unul păcatul

- a-no-ni-ma-tul

NADIR

(para Ghenadie Nicu, in memoriam)

Que te vayas sin nada y ausente por un camino transparente

Que dejes las cosas atrás con sus sombras sin más

Que tengas delante el rayo de luz que resucitó a Jesús 

Que se sumen todas las alegrías de la niñez que tenías 

Que quede de tu ego lo que puede ver un ciego

Que busquen tus letras por donde suspiran las hierbas 

Que ya si no vas a venir te quedarás en nadir 

Que sea este tu único pecado - el a-no-ni-ma-to 

*trad. al español por el autor

CIREȘE AMARE...

Cireșe amare

(pentru sora Maria)

 

Cireșe amare pe vârfuri de ramuri prinse de cer

tulpină mare a unul copac cu fructele mici

 

Crescut în grădină un corp viguros si-atât de înalt

copac roditor ce pare că n-o să mai cadă 

 

Preaplin de dulcețuri și cu fructul năpădit de furnici

o duzină de ciori ce încearcă să și-l împartă 

 

Nu au vreo frică de sperietoarea de păsări

au încolțit-o din toate părțile ca pe un stârv 

 

Pui piciorul pe cracă iar cu o mână te agăți de un nor

te urci să-i îndrepți pălăria de paie căzută pe-o parte 

 

Auzi cum respiră șoptește sperietoarea de păsări

ar vrea să coboare să fie din nou printre oameni 

 

Stai si aștepți...

Stai si aștepți

 

Apele șipotului îți trec pe sub pleoape

vin din adâncuri - se aduna aici

 

Începi sa transpire

ești lac de sudoare - auzi niște pași ce se opresc pe retină 

 

Popas inerent al lucrurilor

ce se vor puse împreună într-un tablou 

 

Dar nu înainte ca să îți traverseze

ochii seduși de această priveliște transparentă 

 

Poemul total versus Cartea de poezie

Cum arată o carte bună de poezie? Această ar cuprinde un număr cât se poate de exact de poeme-noeme, care construiesc împreună o structură omogenă, bine închegată de viziuni literar-artistice, cărora li se imprimă un un plus de caracter sublim. Însă nu se întâmplă deseori, ca acele poeme-noeme odată adunate să servească la configurarea unor idei originale, exemplu perfect de fuziune între gândire creatoare și limbaj poetic. Iată de ce, atunci când ne referim la poezie, facem trimitere la câteva titluri distincte de poeme, pe care le-am reținut în memorie din școală sau de la facultate. De regulă, noi, românii, ne axăm pe cele mai strălucite exemple de titluri din opera poetică a clasicilor: "Luceafărul" sau "Scrisoarea a III-a" de Mihai Eminescu, "Plumb" sau "Lacustră" de George Bacovia, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..." sau " În marea trecere" de Lucian Blaga etc. Nicidecum nu vom reuși să ni le amintim pe toate deodată. Și nici nu e necesar... Dacă e să nu ne referim doar la clasici, descoperim cazul atâtor și atâtor poeți cunoscuți, mari sau mai mici, cu opere poetice ce merită atenția noastră. Depinde, desigur, de talentul fiecăruia, fapt care nu neapărat determina gradul de popularitate în rândul cititorilor de rând. Contează mult cum apare explicată valoarea operei lor - acolo unde aceasta există - în viziunea specialiștilor în materie. Ne referim, desigur, la criticii literari, ori aceștia sunt și ei, întâi și întâi, niște cititori, hai să le zicem "deosebiți" sau "de rang înalt", cei care pot influența într-un fel anume procesul literar, marcând întregi destine scriitoricești. Dar să revenim conceptul de singularitate a poemului, ceea ce vroiam să subliniem mai sus, în primul și nu în ultimul rând, ca să nu ne întindem pe toată foaia, atunci când vizăm poezia, această materie abstractă sau "mirobolantă" cum o supranumea regretatul poet romano-basarabean Ghenadie Nicu. Ne-am fi dorit ca fiecare poem luat în parte să cântărească nu mai putin decât o carte. Deși pare să fie un paradox, ne întrebăm, totuși, de ce nu s-ar pune un semn de de egalitate între ele - carte si poem - astfel promovând ideea de poem total, cel ce concentrează în sine o lume plină de mistere și mari trăiri interioare, așa-zisele "frenezii artistice" (Ovid Crohmălniceanu). Odată atinse culmile acelor energii înalte, poemul  va reuși cu de la sine putere să reprezinte în esență un volum integru, al cărui conținut ar putea să-l discearnă un prozator în câteva zeci de pagini. Faptul că asemenea realizări fenomenale nu sunt întâlnite atât de des cum ne--am fi dorit, demonstrează o dată în plus duritatea legilor nescrise ale fatumului neiertător cu cei ale căror nume au ajuns să fie înscrise în lista selectă a consumatorilor de "alcooluri tari" gen Nicolae Labiș...

IMN FURNICARULUI

 

Imn furnicarului

 

Cel care vrea să treacă în neant

nu o să calce cu piciorul drept

 

Un stol de ciori zboară în cerc

încearcă și ele să acopere cerul

 

Ceaiul cel verde îl sorbi ca un orb

pare că nici nu poți să auzi

 

Când mi te scoli te lovești de tavan

tot latul frunții ți-e plin de cucuie

 

Ai învățat să nu mai vorbești

cei mai buni vorbitori ne sunt muții 

 

Măreață o fi lumea în care trăiești 

închini însă imn furnicarului

NOEMĂ

 

Noemă

 

 

Ușor e să faci poezie

îți pui poza în față și scrii

 

Cineva se dă cu părerea

o fi bună sau rea - da și nu

 

Puncte-puncte respiri cu văzduhul

ce-i plin până sus de miasme tari

 

Dintr-un smârc răsar galbenele

mi le-ai rupe dar riști să te-afunzi

 

Mergi și pășești apăsat cu îndrăzneală

nu te sperie niște bulbuci

 

Treci peste ei cu o noemă

strângi galbenele din smârc 

IARNĂ

Iarnă 

(pentru Lucian)

Arborele cu ramurile reci

crește încet din zăpadă -

ziua cu noaptea se schimbă 

parcă ar fi doi străjeri 

Țurțurii tari de gheață

stau atârnați ca o salbă 

prinsă de streașina casei

acoperite cu fum

Firavul fir al luminii

coase veșmintele zilei -

zace sub promoroaca

vita-de-vie pe deal

Bate un vânt dinspre zare -

pulberea grea o ridică

de pe sumanele albe

puse pe umerii goi

Cine oare o să vină -

măcar în treacăt pe aice -

ca să asculte tăcerea

oamenilor dispăruți 

XLVII, poem de HUGO MUJICA

XLVII

No cae lluvia sobre

los surcos

ni hay tiempo para la cosecha,

queda solo el sembrar

y la partida.

Saber que no habrá victoria 

es lo que da grandeza

al combate.

XLVII

Nu cade ploia peste arătură 

și nici nu-i vreme de seceriș,

rămâne să semănăm 

și vom strânge

ceea ce va fi. 

A ști că nu vei obține victoria

e ceea ce dă măreție

luptei pe care o duci.

*trad. în română de A. L.