miercuri, 19 decembrie 2012

DÍAS/ZILE de SOFÍA RODRÍGUEZ GARCÍA


(foto escogida de su blog MUSAS DE LUNA)

DÍAS 

Despoja mi desesperación
salvo que aumente una dicha
un solo motivo
para reventar cargada

Suprímeme sus plasmas
por cabeza sin salpicar

En el baño
quiero que me ames
llamas de canillas
horas de un día
desatinadas
contenidas

¿Y que ves?
el rastro en la manta
la ceniza pinta dedos
el aullido de un libro
en tus historias de rumbos

Qué sentido tiene
quedarme en ese rincón
escondida como estruendo de tierra
si ese mar camina lejos
si las linternas solo arrollan
como luciérnagas espantadas

Agudiza con el sol
fuera de persianas
me extraen en un calor
que no soporto

Las gotas del sudor
de una fiebre
lamentan mi cuerpo

Ya he caído
en un tanque de agua
quebrado
garrafal medida

ZILE

Scoate din mine disperarea
măcar pentru a augmenta o plăcere
un singur motiv
ca să detoneze încărcătura

Înăbușă-mi plasmele ei
pe rând fără a împroșca în jur

În baie
vreu să mă iubești
flăcările coapsei
orele zilei
fără de ordine
reținute

Și ce vezi?
chipul pe plapumă
degetele din cenușă
urletul unei cărți
în istoriile tale despre rute

Ce rost are
să rămân în acest ungher
ascunsă ca scrâșnetul de pământ
dacă această mare călătorește departe
dacă lumina lanternele
abia se împrăștie
ca licuricii înfricoșați

Recidivează odată cu razele soarelui
de partea cealaltă a persienelor
mă dă într-o ferbințeală
pe care nu o suport

Picăturile de sudoare
ale unei fiebre
îmi plâng corpul

Am căzut iată
într-un bazin cu apă
deznivelat
măsură maximă

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu