miercuri, 26 decembrie 2012

SOBRE LA RAMA/DEASUPRA RAMURII de Ana Muela Sopeña


SOBRE LA RAMA
 

Sobre la rama: nieve,
más allá de los pájaros del tiempo...
en presagios de luz, en la tormenta.
Un destello de amor en desnudez
en tus manos de nido.
Bajo las nubes: la escarcha primordial
que roza los espíritus del aire,
como si no existieran.
En tus pasos las horas
avanzan sin un freno.

Deambulo por las plazas
y contemplo despacio
los escaparates de las tiendas.

La lluvia me acompaña
y tu sonrisa inunda el universo
con la visión que alienta mis conjuros.


DEASUPRA RAMURII
 

Deasupra ramurii: zăpadă,
dincolo de păsările timpului...
prin semnele de lumină, în furtună.
O scânteie de dragoste în goliciunea 
mâinilor tale făcute cuib.
Dedesubtul norilor: promoroaca primordială
ce atinge spiritul aerului,
ca și când acesta nici nu ar exista.
În pașii tăi orele
înintează fără a fi oprite.

Cutreier prin piețe

și contemplez fără grabă
vitrinile prăvăliilor.

Ploaia mă acompaniază
și surâsul tău inundează universul
cu iluzia ce mângâie rugile mele.

 

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu