sâmbătă, 8 decembrie 2012

Poem de Xenia Mora Rucabado (Peru)



DEPARTE DE PATRIA MEA

Mergeam în neștire
 

cu patria mea la braț
ca o orfană.

Veneam de departe
nu-mi simțeam respirația
doar liniștea peisajului
piatră lunară a timpului.

Aici unde am naufragiat
mult prea departe de marea mea
nu mă ascultă pieptul

să respire infinitul.

Cunoscusem roza melancoliei
cubul de gheață al străinului
vaporizat în secretul său
și în tăcerea mea.

Îmi atârnau de mâini lanțuri
vânturi de dor.
Înțelege-mi lacrima
cu aceste cuvinte.

Timpul a părăsit teama
trandafirul rămâne a fi trandafir
asemănător celui de acasă.
 

Acum
îmi port Patria
în pași...
 

LEJOS DE MI PATRIA

Caminaba sin rumbo

con mi patria bajo el brazo
como una huérfana.

Venía desde lejos
no sentía mi aire
solo quietud del paisaje
piedra lunar del tiempo.

Aquí donde naufragué
tan lejos de mi mar
no hallaba mi nutriente
respirar el infinito.

Conocí la rosa melancolía
bloque de hielo del extraño
evaporado en su secreto
y mi silencio.

Colgaban de mis manos cadenas
vientos de añoranzas.
Entiende mi lágrima
con estas palabras.

El tiempo dejó el miedo
la rosa ya es rosa
como la de mi hogar.
                                      

Ahora
llevo a mi Patria
en mis pasos..

Un comentariu :

  1. Andrei, muchas gracias por publicar mi poema; LEJOS DE MI PATRIA.
    Un abrazo
    Xenia

    RăspundețiȘtergere