Stix

STIX

Unde te afli acum nu este soare o boare de vânt te mângâie ca o mână rătăcitoare 

Trupul pe care îl porți e o parte din tine cineva pleacă de aici altcineva poate că vine

Câmpul peste care treci începe de aice urmele mici le îneci cu valul de spice

Zilele zac peste tot lăsate în spate Stixul i-l treci în înot chiar dacă e noapte

Covor

COVOR

Au dispărut toate păsările au supraviețuit cele cu cioc acviln o simplă mutație

Ele nu respiră cu aer se lasa în voia soartei și așa se salvează de atracția pământului 

Tu percepi viața altfel cineva trage de ațe și ți le așează într-un covor cu zorzoane

Fără zarvă în zavoi se termina aici toate temerile tale te asezi cu sfială pe vechiul covor 

S-au risipit ore întregi de îngândurare din praful lor au crescut flori mari sub picioare

Pervaz

PERVAZ

Nimic nu rămâne din tot ce-i al nostru odată și odată iată că devine străin

Streașina casei se subțiază nu mai intră albina să-și lase mierea în stuful negrit

Vaza cu flori din fereastră s-a rostogolit în gol pe pervazul căzut ca o punte 

Tradiție

TRADIȚIE 

Piere omul ca o plantă uitată pe un câmp împietrit 

tradiție statică pentru tot ce pleacă oricum

cer survolat de ultimul pterodactil 

lac fără pic de apă în el coperit de nori negri 

STAREA VREMII

Timpul trece prin noi pare un defect ireparabil

un cioroi îți spune de pe un crac putrezit cât mai ai de trăit 

două băbuțe pe scaun vorbesc  despre cum va fi vremea

te apropii de ele privesc ca pe unul venit de pe te planetă 

îți zic tot despre timp și te asigură că mâine joi va ploua 

Zi de duminică

ZI DE DUMINICĂ 

Dai o raită pe acasă e zi de duminica drumul duce prin gropi te poticnești 

sari peste ele ușor surprins că acestea există pe acolo pe unde ai mai calcat

nu ai hartă nici gps ochii tăi nu greșesc scot la iveală părți din trecut 

întâlnești un vecin îl saluți nu știi cine-i strangi o mână ce aproape îți frânge falangele

tragi zăvorul din spatele porții cu zgomotul surd al unei unelte nefolosite 

dinăuntru casei te observă cineva care vrea să-ți vorbească să-ți transmită ceva

PUNȚI

PUNȚI 

Renunț să mai fac poezie există o așa zicală 

petrec zile intregi într-o vacanță de vis

fiori trec prin fiarele punților de peste râuri 

poezia se scrie pe ape curgătoare aici

Erate

ERATE

***

La masă unde ai stat ieri nu mai gasesti nici o fărâmă de pâine 

***

Îngheți în hainele negre în care ești îmbrăcat deși încă nu e iarnă 

***

Taci și vorbești totodată drum inelar ce duce spre resemnare

***

Cerul începe de aici de sub ochi ceea ce-i dincolo e lungă încercare