duminică, 25 februarie 2024

NADIR (trad. al español*)


NADIR 
(lui Ghenadie Nicu, in memoriam)

Să pleci în neștire absent pe un drum transparent

Să lași lucrurile toate în urmă învelite în umbră

Să ai în față lumina care să  mi te ia de mână

Să fii cuprins de bucuria păstrată din copilărie

Să îți rămână din corp ceea ce poate să vadă un orb

Să ți se găsească verbele pe unde freamătă ierburile 

Să lași cruce în cimitir și  să pleci sus în nadir 

Să-ți fie unul păcatul - a-no-ni-ma-tul


NADIR

(para Ghenadie Nicu, in memoriam)

Que te vayas sin nada y ausente por un camino transparente

Que dejes las cosas atrás con sus sombras sin más

Que tengas delante el rayo de luz que resucitó a Jesús 

Que se sumen todas las alegrías de la niñez que tenías 

Que quede de tu ego lo que puede ver un ciego

Que busquen tus letras por donde suspiran las hierbas 

Que ya si no vas a venir te quedarás en nadir 

Que sea este tu único pecado - el a-no-ni-ma-to 


*trad. al español por el autor




vineri, 23 februarie 2024

CIREȘE AMARE...

Cireșe amare (pentru sora Maria)

Cireșe amare pe vârfuri de ramuri prinse de cer - tulpină mare a unul copac cu fructele mici

Crescut în grădină un corp viguros si-atât de înalt - copac roditor ce pare că n-o să mai cadă 

Preaplin de dulcețuri și cu fructul năpădit de furnici - o duzină de ciori ce încearcă să și-l împartă 

Nu au vreo frică de sperietoarea de păsări - au încolțit-o din toate părțile ca pe un stârv 

Pui piciorul pe cracă iar cu o mână te agăți de un nor - te urci să-i îndrepți pălăria de paie căzută pe-o parte 

Auzi cum respiră șoptește sperietoarea de păsări - ar vrea să coboare și ea să fie din nou printre oameni 


marți, 20 februarie 2024

Stai si aștepți...

Stai si aștepți

Apele șipotului îți trec pe sub pleoape -  vin din adâncuri - se aduna aici

Începi sa transpiri - ești lac de sudoare - auzi niște pași ce ți se opresc pe retină 

Popas necesar al lucrurilor ce se vor puse împreună într-un tablou 

Însă nu înainte ca să îți traverseze ochii seduși de această priveliște transparentă 

Stai și aștepți 


 

duminică, 18 februarie 2024

Poemul total versus Cartea de poezie

Cum arată o carte bună de poezie? Această ar cuprinde un număr cât se poate de exact de poeme-noeme, care construiesc împreună o structură omogenă, bine închegată de viziuni literar-artistice, cărora li se imprimă un un plus de caracter sublim. Însă nu se întâmplă deseori, ca acele poeme-noeme odată adunate să servească la configurarea unor idei originale, exemplu perfect de fuziune între gândire creatoare și limbaj poetic. Iată de ce, atunci când ne referim la poezie, facem trimitere la câteva titluri distincte de poeme, pe care le-am reținut în memorie din școală sau de la facultate. De regulă, noi, românii, ne axăm pe cele mai strălucite exemple de titluri din opera poetică a clasicilor: "Luceafărul" sau "Scrisoarea a III-a" de Mihai Eminescu, "Plumb" sau "Lacustră" de George Bacovia, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..." sau " În marea trecere" de Lucian Blaga etc. Nicidecum nu vom reuși să ni le amintim pe toate deodată. Și nici nu e necesar... Dacă e să nu ne referim doar la clasici, descoperim cazul atâtor și atâtor poeți cunoscuți, mari sau mai mici, cu opere poetice ce merită atenția noastră. Depinde, desigur, de talentul fiecăruia, fapt care nu neapărat determina gradul de popularitate în rândul cititorilor de rând. Contează mult cum apare explicată valoarea operei lor - acolo unde aceasta există - în viziunea specialiștilor în materie. Ne referim, desigur, la criticii literari, ori aceștia sunt și ei, întâi și întâi, niște cititori, hai să le zicem "deosebiți" sau "de rang înalt", cei care pot influența într-un fel anume procesul literar, marcând întregi destine scriitoricești. Dar să revenim conceptul de singularitate a poemului, ceea ce vroiam să subliniem mai sus, în primul și nu în ultimul rând, ca să nu ne întindem pe toată foaia, atunci când vizăm poezia, această materie abstractă sau "mirobolantă" cum o supranumea regretatul poet romano-basarabean Ghenadie Nicu. Ne-am fi dorit ca fiecare poem luat în parte să cântărească nu mai putin decât o carte. Deși pare să fie un paradox, ne întrebăm, totuși, de ce nu s-ar pune un semn de de egalitate între ele - carte si poem - astfel promovând ideea de poem total, cel ce concentrează în sine o lume plină de mistere și mari trăiri interioare, așa-zisele "frenezii artistice" (Ovid Crohmălniceanu). Odată atinse culmile acelor energii înalte, poemul ar putea cu de la sine putere să reprezinte în esență un volum integru, al cărui conținut ar putea să-l discearnă un prozator în câteva zeci de pagini. Faptul că asemenea realizări fenomenale nu sunt întâlnite atât de des cum ne--am fi dorit, demonstrează o dată în plus duritatea legilor nescrise ale fatumului neiertător cu cei ale căror nume au ajuns să fie înscrise în lista selectă a consumatorilor de "alcooluri tari" de genul lui Nicolae Labiș...




vineri, 16 februarie 2024

IMN FURNICARULUI


Imn furnicarului


Cel care vrea să treacă în neant  nu o să calce cu piciorul drept

Un stol de ciori zboară în cerc - încearcă și ele să acopere cerul

Ceaiul cel verde îl sorbi ca un orb - pare că nici nu poți să auzi

Când mi te scoli te lovești de tavan - tot latul frunții ți-e plin de cucuie

Ai învățat să nu mai vorbești - cei mai buni vorbitori ne sunt muții 

Măreață o fi lumea în care trăiești - închini însă imn furnicarului



duminică, 11 februarie 2024

NOEMĂ




Noemă

Ușor e să faci poezie - îți pui poza în față și scrii

Cineva se dă cu părerea - o fi bună sau rea - da și nu

Puncte-puncte - respiri cu văzduhul plin de miasmele tari

Dintr-un smârc răsar galbenele - mi le-ai rupe dar riști să te-afunzi

Mergi și pășești cu îndrăzneală - nu te sperie niște bulbuci-

Treci peste ei cu-o noemă - strângi galbenele din smârc 

vineri, 9 februarie 2024

IARNĂ



Iarnă (pentru Lucian)

Arborele cu ramurile reci
crește încet din zăpadă -
ziua cu noaptea se schimbă 
parcă ar fi doi străjeri 

Țurțurii tari de gheață
stau atârnați ca o salbă 
prinsă de streașina casei
acoperite cu fum

Firavul fir al luminii
coase veșmintele zilei -
zace sub promoroaca
vita-de-vie pe deal

Bate un vânt dinspre zare -
pulberea grea o ridică
de pe sumanele albe
puse pe umerii goi

Cine oare o să vină -
măcar în treacăt pe aice -
ca să asculte tăcerea
oamenilor dispăruți