duminică, 25 februarie 2024

NADIR (trad. al español*)


Nadir 

(lui Ghenadie Nicu, in memoriam)

 

Să pleci în neștire absent

pe un drum transparent

 

Să lași lucrurile toate în urmă

învelite în umbră

 

Să ai în față o lumină

care să mi te ia de mână

 

Să fii cuprins de bucuria

păstrată din copilărie

 

Să îți rămână din corp

ceea ce vede un orb

 

Să ți se împrăștie verbele

pe unde freamătă ierburile 

 

Să lași crucea în cimitir

și să pleci în nadir 

 

Să-ți fie unul păcatul

- a-no-ni-ma-tul


NADIR

(para Ghenadie Nicu, in memoriam)

Que te vayas sin nada y ausente por un camino transparente

Que dejes las cosas atrás con sus sombras sin más

Que tengas delante el rayo de luz que resucitó a Jesús 

Que se sumen todas las alegrías de la niñez que tenías 

Que quede de tu ego lo que puede ver un ciego

Que busquen tus letras por donde suspiran las hierbas 

Que ya si no vas a venir te quedarás en nadir 

Que sea este tu único pecado - el a-no-ni-ma-to 


*trad. al español por el autor




vineri, 23 februarie 2024

CIREȘE AMARE...

Cireșe amare

(pentru sora Maria)

 

Cireșe amare pe vârfuri de ramuri prinse de cer

tulpină mare a unul copac cu fructele mici

 

Crescut în grădină un corp viguros si-atât de înalt

copac roditor ce pare că n-o să mai cadă 

 

Preaplin de dulcețuri și cu fructul năpădit de furnici

o duzină de ciori ce încearcă să și-l împartă 

 

Nu au vreo frică de sperietoarea de păsări

au încolțit-o din toate părțile ca pe un stârv 

 

Pui piciorul pe cracă iar cu o mână te agăți de un nor

te urci să-i îndrepți pălăria de paie căzută pe-o parte 

 

Auzi cum respiră șoptește sperietoarea de păsări

ar vrea să coboare să fie din nou printre oameni 

 


marți, 20 februarie 2024

Stai si aștepți...

Stai si aștepți

 

Apele șipotului îți trec pe sub pleoape

vin din adâncuri - se aduna aici

 

Începi sa transpire

ești lac de sudoare - auzi niște pași ce se opresc pe retină 

 

Popas inerent al lucrurilor

ce se vor puse împreună într-un tablou 

 

Dar nu înainte ca să îți traverseze

ochii seduși de această priveliște transparentă 

 

duminică, 18 februarie 2024

Poemul total versus Cartea de poezie

Cum arată o carte bună de poezie? Această ar cuprinde un număr cât se poate de exact de poeme-noeme, care construiesc împreună o structură omogenă, bine închegată de viziuni literar-artistice, cărora li se imprimă un un plus de caracter sublim. Însă nu se întâmplă deseori, ca acele poeme-noeme odată adunate să servească la configurarea unor idei originale, exemplu perfect de fuziune între gândire creatoare și limbaj poetic. Iată de ce, atunci când ne referim la poezie, facem trimitere la câteva titluri distincte de poeme, pe care le-am reținut în memorie din școală sau de la facultate. De regulă, noi, românii, ne axăm pe cele mai strălucite exemple de titluri din opera poetică a clasicilor: "Luceafărul" sau "Scrisoarea a III-a" de Mihai Eminescu, "Plumb" sau "Lacustră" de George Bacovia, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..." sau " În marea trecere" de Lucian Blaga etc. Nicidecum nu vom reuși să ni le amintim pe toate deodată. Și nici nu e necesar... Dacă e să nu ne referim doar la clasici, descoperim cazul atâtor și atâtor poeți cunoscuți, mari sau mai mici, cu opere poetice ce merită atenția noastră. Depinde, desigur, de talentul fiecăruia, fapt care nu neapărat determina gradul de popularitate în rândul cititorilor de rând. Contează mult cum apare explicată valoarea operei lor - acolo unde aceasta există - în viziunea specialiștilor în materie. Ne referim, desigur, la criticii literari, ori aceștia sunt și ei, întâi și întâi, niște cititori, hai să le zicem "deosebiți" sau "de rang înalt", cei care pot influența într-un fel anume procesul literar, marcând întregi destine scriitoricești. Dar să revenim conceptul de singularitate a poemului, ceea ce vroiam să subliniem mai sus, în primul și nu în ultimul rând, ca să nu ne întindem pe toată foaia, atunci când vizăm poezia, această materie abstractă sau "mirobolantă" cum o supranumea regretatul poet romano-basarabean Ghenadie Nicu. Ne-am fi dorit ca fiecare poem luat în parte să cântărească nu mai putin decât o carte. Deși pare să fie un paradox, ne întrebăm, totuși, de ce nu s-ar pune un semn de de egalitate între ele - carte si poem - astfel promovând ideea de poem total, cel ce concentrează în sine o lume plină de mistere și mari trăiri interioare, așa-zisele "frenezii artistice" (Ovid Crohmălniceanu). Odată atinse culmile acelor energii înalte, poemul  va reuși cu de la sine putere să reprezinte în esență un volum integru, al cărui conținut ar putea să-l discearnă un prozator în câteva zeci de pagini. Faptul că asemenea realizări fenomenale nu sunt întâlnite atât de des cum ne--am fi dorit, demonstrează o dată în plus duritatea legilor nescrise ale fatumului neiertător cu cei ale căror nume au ajuns să fie înscrise în lista selectă a consumatorilor de "alcooluri tari" gen Nicolae Labiș...




vineri, 16 februarie 2024

IMN FURNICARULUI


 

Imn furnicarului

 

Cel care vrea să treacă în neant

nu o să calce cu piciorul drept

 

Un stol de ciori zboară în cerc

încearcă și ele să acopere cerul

 

Ceaiul cel verde îl sorbi ca un orb

pare că nici nu poți să auzi

 

Când mi te scoli te lovești de tavan

tot latul frunții ți-e plin de cucuie

 

Ai învățat să nu mai vorbești

cei mai buni vorbitori ne sunt muții 

 

Măreață o fi lumea în care trăiești 

închini însă imn furnicarului



duminică, 11 februarie 2024

NOEMĂ




 

Noemă

 

 

Ușor e să faci poezie

îți pui poza în față și scrii

 

Cineva se dă cu părerea

o fi bună sau rea - da și nu

 

Puncte-puncte respiri cu văzduhul

ce-i plin până sus de miasme tari

 

Dintr-un smârc răsar galbenele

mi le-ai rupe dar riști să te-afunzi

 

Mergi și pășești apăsat cu îndrăzneală

nu te sperie niște bulbuci

 

Treci peste ei cu o noemă

strângi galbenele din smârc 


vineri, 9 februarie 2024

IARNĂ



Iarnă 
(pentru Lucian)

Arborele cu ramurile reci
crește încet din zăpadă -
ziua cu noaptea se schimbă 
parcă ar fi doi străjeri 

Țurțurii tari de gheață
stau atârnați ca o salbă 
prinsă de streașina casei
acoperite cu fum

Firavul fir al luminii
coase veșmintele zilei -
zace sub promoroaca
vita-de-vie pe deal

Bate un vânt dinspre zare -
pulberea grea o ridică
de pe sumanele albe
puse pe umerii goi

Cine oare o să vină -
măcar în treacăt pe aice -
ca să asculte tăcerea
oamenilor dispăruți