joi, 31 martie 2016

RIMA XIII de Gustavo Adolfo Bécquer (trad. al rumano*)





Gustavo Adolfo Claudio Domínguez Bastida, más conocido como Gustavo Adolfo Bécquer (Sevilla, 17 de febrero de 1836-Madrid, 22 de diciembre de 18701 ), fue un poeta y narrador español, perteneciente al movimiento del Romanticismo. Por ser un romántico tardío, ha sido asociado igualmente con el movimiento posromántico. Aunque en vida ya alcanzó cierta fama, solo después de su muerte y tras la publicación del conjunto de sus escritos obtuvo el prestigio que hoy se le reconoce. Su obra más célebre son las Rimas y Leyendas. Los poemas e historias incluidos en esta colección son esenciales para el estudio de la literatura hispana, sobre la que ejercieron posteriormente una gran influencia (via Wikipedia)

RIMA XIII

Tu pupila es azul y, cuando ríes,
su claridad süave me recuerda
el trémulo fulgor de la mañana
que en el mar se refleja.

Tu pupila es azul y, cuando lloras,
las transparentes lágrimas en ella
se me figuran gotas de rocío
sobre una vïoleta.

Tu pupila es azul, y si en su fondo
como un punto de luz radia una idea,
me parece en el cielo de la tarde
una perdida estrella.

RIMA XIII

Pupila ta e albastră și, când surâzi,
puritatea ei îmi amintește
de unduioasa strălucire a dimineții
ce se reflectă în mare.

Pupila ta e albastră și, când lăcrimezi,
stropii cei străvezii se aseamănă
boabelor de rouă ce zăbovesc
pe petalele unei viorele.

Pupila ta e albastră, iar când pe fundal
luminează ca un punct definit o idee,
pe cerul din amurg îmi apare 
o stea visătoare.

*a.l. (pentru Anastasia)

luni, 28 martie 2016

ACASĂ (poem în stil clasic, trad. în spaniolă)





ACASĂ
(poem în stil clasic)

Rămas pe aici e doar cerul, 
cireșul crescut din tulpină,
o pajiște mică, grădina
unde-a înflorit mușețelul.

Funia din scrânciob, veche,
atârnă acum de ramul
unui copac nepereche,
a gutuie miroase geamul

de la casa unde-o cărăruie
încearcă s-ajungă cu greu:
suie, coboară, iar suie,
trece peste un pârâu

și nu-și poate atinge țelul,
ori totul a încremenit…
Cărarea, dinspre pământ,
pornit-a să străbată cerul.

EN CASA
(poema en estilo clásico)

Por aquí se quedó sólo el cielo,
el cerezo que crece del tronco,
un pequeño prado, en el huerto
se está derritiendo el hielo.

La cuerda del columpio,
cuelga de una rama,
viene el olor a membrillo
desde una ventana

de la casa hacia donde
intenta llegar el sendero:
baja y sube, otra vez
pasa por un riachuelo,

pero no acude a la casa
que parece hecha de hielo…
Desde el suelo un sendero se alza 
para atravesar el cielo. 

Dos poemas de Marta Cwielong (trad. al rumano)


Fotografia postată de Marta Cwielong.


***
                             a aldo novelli

me han dejado sola,
y en esa soledad hice mi guarida
junto piedritas azules
olvido casi todo
pero traigo de regreso
al animal herido
no saben lo que han hecho

***
m-au lăsat singură,
iar în astă singurătate mi-am făcut vizuina
de jur împrejur pietricele albastre
uit aproape totul
dar aduc la întoarcere
fiara rănită
ei nu știu ce au săvârșit

                     lui aldo novelli
***
quién debía cuidar
a la niña que yo era?
que alguien responda
que alguien
diga perdón

***
cine urma să caute
de copila ce am fost?
cineva să răspundă
cineva
să-și ceară ietare

*trad. al rumano: a.l.

del libro : 'Pleno de ánimas': (Longchamps, Prov. Buenos Aires Aires ,1952). Publicó: Razones para Huir . (1991); De Nadie (1997);  Jadeo Animal, (2003); Morada. (Antología publicada en la serie 'la Diligencia' Asoc. Bertold Brecht, Mislata , España. 2007. Editora del sello Libros de Alejandría) y el libro Pleno de ánimas. Está traducida al catalán y parcialmente al italiano.