joi, 31 octombrie 2019

CA(TREN)*

Ca(tren)

Nostalgiile sunt nasturii strălucitori
rupți de la o haină veche de gală
pe care i-ai pierdut într-un tren
rămas țintuit într-o gară






duminică, 27 octombrie 2019

Poem de Homero Aridjis (trad. în limba română*)


***
Cantar el cuerpo
camino de las sombras
Sacar de la piedra la canción
De pie en la oscuridad
ser poeta
aun sin palabras

"Quemar las naves"

***
Închinând un imn corpului
pe drumul umbrelor
Făcând ca și piatra să cânte
Mergând mereu prin întuneric
să fii poet
dar fără să scrii cuvinte

*traducere în română de A. Langa




CHIP DE FATĂ*



CHIP DE FATĂ
(pentru Anastasia)

Printre atâtea chipuri 
apare chipul tău 
ca o artă aparte

Preciziune a unei 
pensule mici purtată
peste o pagină albă

Aură care 
mi te înconjoară
atingrea unei mâini grijulii

Privire plină cu
stele din vis nici urmă de 
ruj lipsă de fard

Ten ce face piersicul 
să te admire o aluniță 
se lasă căutată pe aici

Tremur de buze 
căzut pe portativ 
note muzicale necunoscute 

Rostro de chica
(para Anastasia)

De entre tantos rostros aparece
tu rostro como un arte
diferente

La precisión de un pequeño pincel
llevado sobre un
folio en blanco

El aura que te abraza
con la caricia de una
mano protectora

Mirada llena de estrellas de ensueño
ni rastro de pintalabios
falta de maquillaje

Tez que hace al melocotonero 
admirarte un lunar se deja
buscar por aquí

Temblor de labios caído
sobre el pentagrama
notas musicales desconocidas 

Traducción: Anastasia Langa

*imagine și poem de autor

duminică, 6 octombrie 2019

Mercedes Ridocci: Poemas a mis padres/ Poeme pentru părinți*





Poemas a mis padres

Madre,
te recuerdo sentada en el banco del parque
con la falda plisada
aquella blusa que te gustaba tanto
y los zapatos de piel vieja.
La espalda mirando al sol
las manos entrelazadas
descansan sobre tu regazo,
la mirada perdida en paisajes de silencio.

¡Tan sola!

Poeme pentru părinți

Mamă,
mi te amintesc cum ședeai pe o bancă în parc
cu rochia în pliuri,
acea bluză care mult îți plăcea
și pantofii din piele învechită.
Cu spatele întoarsă la soare
și mâinile încrucișate
ce ți se odihneau pe genunchi,
privirea pierdută în peisajul tăcut.

Atât de singură!

*trad. din spaniolă de A. Langa