duminică, 22 noiembrie 2020

Plop*


PLOP

In plopul înalt cântă pasărea prinsă de ram cu o rază de soare
Se plimbă în jur doi porumbei îmbrăcați în haine de sărbătoare

Răsună de sus un ceas cu clopotele vechi și stricate
Casa din deal a început de ieri să se lase pe-o parte

Doarme dus o doamnă cu fața făcută din stearină
Firul de floare crește nonstop pe sub țărână

Curge izvorul de zor cu apele sale neîncepute
Plopul din vale pare un steag de prin războaiele trecute 

joi, 19 noiembrie 2020

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (*trad. în română)

 


***
aún tengo un poco de tabaco
y un ángel viejo me acompaña
cuando hay vino
recuerdo haberlo visto
en la luz de una ciruela
era noche estoy seguro
y la luna me clavaba
un diente azul entre las cejas
fue tristísima mi vida
hubo espadas en mi espalda
perfectas asesinas
soy el hombre que está lejos
ya sin padres sin hermanos
sin abuelos
más de una vez me mataron
pero no es cierto que haya muerto
sigo ardiendo en una piedra
junto al río
las cosas son así
me fundo en la evidencia
lo dicen las alondras
 
***
mai am câteva foi de tutun
și un înger bătrân mă acompaniază
când vinul îmi stă pe masă
îmi amintesc că l-am văzut
reflectat în lumina unei prune
era noapte sunt sigur de asta
și luna îmi înfigea sub arcade
un dinte albastru
fost-a foarte tristă viața-mi
cuțite mi-au înfipt în spate
asasine perfecte
sunt un om care stă departe
rămas fără părinți fără frați
fără bătrânii din casă
m-au ucis nu o dată
dar nu m-au omorât cum se vede
mocnesc și acum într-o piatră
pe marginea râului
lucrurile nu pot fi schimbate
licăresc sub valuri
o spun de sus ciocârliile

*A. Langa

marți, 10 noiembrie 2020

Poeme de LEONARD TUCHILATU (traduse în spaniolă și catalană*)



poezie

 
Ascundeţi zidurile goale
de albeaţa ce face ochii să doară
Ascundeţi-vă cu ele
acolo,
unde apele tac dormind,
unde Pasărea Phoenix
îşi arde aripile
şi copiii îşi lasă fruntea pe braţele
cerului.
Ascundeţi-vă, voi,
ce strigaţi,
manechine cu flori
în pumni şi zâmbetul
blând, cu peruca plina
de colb.
Ascundeţi-vă, voi,
ce sunteţi o ruşine
a toamnei 

 

poema 

 

Amagueu les parets nues
de blancor que fan doler-se els ulls
Amagueu-vos amb elles
allà,
on les aigües callen dormint,
on l’Au Phoenix
crema les seues les ales
i els infants es deixen el front als braços
del cel.
Amagueu-vos, vosaltres
que crideu,
maniquins amb flors
als punys i el somriure
suau, amb perruca plena
de pols.
Amagueu-vos, vosaltres
que sou la vergonya
de la tardor 


poema

 

Ocultad las paredes desnudas
de blancura que hacen dolerse los ojos
Ocultaos con ellas
allí
donde las aguas callan durmiendo,
donde el Ave Phoenix
quema las alas
y los niños se dejan la frente en los brazos
del cielo.
Ocultaos, vosotros
que gritáis,
maniquís con flores
en los puños y la sonrisa
suave, con peluca llena
de polvo.
Ocultaos, vosotros
que sois la vergüenza
del otoño.

 

*trad. în catalană și spaniolă de Pere Bessó

 

***

Nu-mi tulbura liniştea, străine,

nu-mi tulbura liniştea.
Lasă valurile,
se vor opri singure,
nu mai au încotro.
Aici toţi tac.
Lasă valurile,
ele sunt ca o suflare
a răposaţilor rămaşi în urmă.
În grădina asta de linişte
nu e nici urmă de filozofie.
Câteodată se lasă marea negură
şi atunci e straşnic.
Umbra bunicului mă ajunge.
Nu-l mai ţin minte.
Trec oare de aici?
Pace vouă, Oameni!

 

***

No me perturbas la calma, foráneo,

no perturbas mi calma.
Deja las olas,
se pararán solas.
Ya no les queda otro remedio.
Aquí todos están quietos.
Deja las olas,
ellas son como la respiración
de los muertos que vienen por detrás.
En este jardín suena sólo el silencio
y no hay ningún rastro de filosofía.
Alguna vez cae una gran niebla
y entonces es terrible.
La sombra de mi abuelo me alcanza.
No lo recuerdo bien.
¿Me voy de aquí?
¡Paz en vuestra alma, humanos! 

 

*trad. în spaniolă de Andrei Langa

 

***

No em torbes la pau, estranger,

no em torbes la pau.
Deixa les ones,
es detindran soles,
ja no tenen una altra eixida.
Ací tot és calma.
Deixa les ones,
són com l’alé
dels morts que resten darrere.
En aquest jardí de pau
no hi ha cap traça de filosofia.
A vegades es deixa caure una boirassa
i llavors és de por.
L’ombra de l’avi m’aplega.
Ja no el tinc en la ment.
Me’n vaig potser d’ací?
Pau a vosaltres, Homes!

 

*trad. în catalană de Pere Bessó


SEMN

 

Nu ne-au mai rămas brațe 
pentru lumină.
Și de ar veni zorii
ne-ar lăsa așa orbi.
Cine ar putea crede în bucuria noastră?

 

SIGNO

 

No nos quedan más brazos

para recibir la luz.

Si viniera el amanecer

nos dejaría ciegos.

¿Quién podría creer en nuestra felicidad?  


*trad. în spaniolă de Andrei Langa

SENYAL

Ja no ens queden braços 
per a la llum.
I si vinguera el trenc d’alba,
ens deixaria així de cecs.
Qui podria creure en la nostra alegria?

 

*trad. în catalană de Pere Bessó



CEAS DE ARGINT

 

Mai am un ceas de argint
cu melodii.
Și amurgul acesta în sărăcie, năduf.
Mai sunt atât de mulți 
cărora nu le pasă
dacă mai scrie cineva
vreun vers.

RELOJ DE PLATA

 

Todavía tengo un reloj de plata
lleno de melodías.
Y este anochecer de pobreza, sin aire.
Hay tanta gente
que vive su vida
sin querer saber si queda alguien 
que todavía escribe versos.

*trad. în spaniolă de Andrei Langa

RELLOTGE D’ARGENT

Encara tinc un rellotge d’argent
amb melodies.
I aquest crepuscle sufocant en la pobresa.
Encara hi ha molts,
tants als que no els importa
si encara escriu algú
cap vers.

 

*trad. în catalană de Pere Bessó


*** 

Simt apele tulburi ce-mi învăluie cărarea

și, fără să vreau, pașii mă duc spre sfârșit.

Sunt vechi ca frunza

căzută la inima pământului,

ridicată de vânt și împrăștiată

prin pustiul umbrelor.

 

***

Siento las aguas sucias que rodean mi senda

y, sin querer, los pasos me llevan hacia al final.

Soy viejo como la hoja

caída sobre el corazón de la tierra,

levantada por el viento y dispersada

en el desierto de las sombras.

***

Sent les aigües tèrboles que m'envolten la sendera

i, sense voler, els passos em duen cap a la fi.

Sóc vell com la fulla

caiguda al cor de la terra,

alçada pel vent i esbargida

al desert de les ombres.

 

*trad. în catalană și spaniolă de Pere Bessó

 

Arta 

 

În simplitatea asta a bucuriilor
oare cine te orânduieşte
Plapând par
în tremurul unei lumânări
pe jumătate arse
şi scriu despre lumina, despre bucuriile orei.
Geamătul Surd însa minte atât de neruşinat...
Şi mă aplec încet, încet, să culeg
grăunţele unor amărăciuni adevărate. 
 
Art

En aquesta simplicitat de les alegries
qui de veritat et disposa
Delicat sembla
en el tremolor d’una espelma
mig cremada
i escric de la llum, de l’alegria de l’hora.
El Sord Gemec encara ment tan desvergonyidament...
I m’incline  a poc a poc a recollir
els grans d’uns amargors vertaders.
 

Arte

 

En esta simplicidad de las alegrías
quién de verdad te dispone
Delicado parece
en el temblor de una vela 
a medio quemar
y escribo de la luz, de la alegría de la hora.
El Sordo Gemido aún miente tan descaradamente...
Y me inclino lentamente  a recoger
los granos de unas amarguras de verdad.

 

*trad. în catalană și spaniolă de Pere Bessó

 

(Pere Bessó, Valencia, 1951. Licențiat în filologie modernă. Profesor de limbă și literatură spaniolă la IB din Mislata. A publicat, inițial în limba spaniolă, „Cenaclul umbrelor” (1972) și o carte de poezii „Imagini” (1976) aparținând unei trilogii pe care autorul a lăsat-o nepublicată. A participat activ la mișcarea de poezie generaționistă din anii 70)


duminică, 1 noiembrie 2020

Acoperiș*



ACOPERIȘ

Cum se lasă acoperișurile caselor
după ce au stat la înălțime un veac
așa se înclină și umerii bătrânei 
care a fost cea mai frumoasă fată din leat

Nu mai curg pețitori pe la poarta-i sculptată 
în cel mai bun lemn aplicat cu vopsele 
ramul de dud odihnește sprijină gardul
împrăștiindu-și frunzele venite din stele

Ce o fi căutând pe aici pisicul vecinei
care nu mai apare de la o vreme la geam
poate vrea să spună și el sireacul
că și șoarecii blânzii au plecat din harman

Niște copleși se joacă de-a v-ați ascunselea 
printre ierburi se plimbă doi mei pe furiș
cerul cel înalt împarte anotimpuri
a înverzit tot stuful de pe acoperiș


duminică, 25 octombrie 2020

Vultur*



VULTUR

E un sunet prin munți care nu se aude 
ecou de meteorit ce zace sub zăpezi și noroi

stă pe piscul înalt vulturul cu penele ude
deasupra-i se învârt în dans fulgii gingași și moi

cuibul cel gol i-a devenit loc de odihnă 
jos cască a somn marea prăpastie acum

cum e să nu te mai afli în zbor fără tihnă 
unde oare duce acest capăt de drum 

cine în afara de vântul ursuz să te vază
când vei putea urmări următorul vânat

iată se stinge pe cer a soarelui ultimă rază
muntele cel plin de zăpezi s-a-ntunecat

 


joi, 1 octombrie 2020

Un fluture*



UN FLUTURE

Zbura un fluture uriaș care iată
mi se așeză pe cămașa înflorată
de mătase

Ce o fi văzut el acolo sau poate
corpul întins printre ierburi
a atras mirifica creatura

Așteptai așa o habă de vreme să văd 
ce va face lepidoptera
însă mai nimic

A mimat un soi de odihnă divină
apoi s-au ridicat lent în văzduh
două aripi
 
NA PAPALLONA

Vola una papallona gran que heus ací
se’m posa en la camisa florida
de seda

Que ella haurà vist o potser
el cos estès a l’herba haja
atret la mirífica criatura

Has esperat així una mica de temps a veure
el que faria la lepidòptera
però res més

Ha imitat una mena de repòs diví
després ha aixecat lentament
dues ales al cel

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 26 septembrie 2020

Inelarul*



INELARUL
 
Pe unde oare să se fi ascuns sângele 
pare că nu mai curge prin vene
sunt gol ca butoiul lui Diogene
plutind în voia valurilor
ieri la un control medical de rutină
mi s-au scos cu mare greu 
câteva picături amărâte din deget
și am conchis că nu există nimic acolo
nici măcar câteva grame
atât de tare îmi strângea doctorița
falangele fragile ale inelarului
încât m-am simțit maltratat
și la un moment dat mi-a părut 
foarte și foarte rău 
după inelul de căsătorie
pe care mea culpa
nu îl port de o habă de vreme
ar fi putut acum să ajute nițel
servind ca protecție
 
 
L’ANELL
 
On de veritat s'amaga la sang
Sembla que ja no correga per les venes
Estic buit com el barril de Diògenes
flotant a mercè de les ones
ahir en un control mèdic de rutina
m’ha tret amb gran dificultat
algunes gotes amargues del dit
i he conclòs que allà no n’hi ha res
ni tan sols uns pocs grams
tan fort m’estrenyia la doctora
la falange fràgil de l’anell
que m’he sentit maltractat
i en un moment donat m’ha semblat
fort, molt fort
després de l’anell de noces
que per culpa meua
no el porte des d’una vetlada de temps
podia ara ajudar l’anell
servint com a protecció

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

miercuri, 16 septembrie 2020

Timp de pace*


TIMP DE PACE

Unul după altul dispar eroii de război 
sertarele devin cele mai mari depozite de medalii
rușii cu nemții se împacă de minune de câteva decenii la rând
armele le stau aranjate frumos pe standurile de prin muzee
au amuțit tunurile canonadele se aud doar pe timp de furtună
tancurile și avioanele vechi de luptă ruginesc prin siberii
țiriecii cântă spre seară de prin tranșeele pline cu ierburi 
crescute nalte cât un stat de om
copiii nu mai fac ora de militărie în școli
jocurile lor în aer liber nu includ arme automate din lemn
sau arcuri cu săgeți ascuțite făcute din stuf
purtarea praștiei la brâu poate fi calificată acum
drept delict îndreptat împotriva statului
iar strigătele de război se aud doar în vid
dincolo de orbita terestră
 
TEMPS DE PAU
Un darrere l’altre desapareixen els herois de guerra
els calaixos esdevenen els majors dipòsits de medalles
russes amb els teutons s’entenen de meravella durant alguns decennis
en ordre les armes han estat arranjades ben bé als estants dels museus
han emmudit els canons les canonades se senten només en temps de tempesta
els tancs i els vells avions de combat es rovellen pels siberians
de la vila canten a la nit damunt de les herbes crescudes a les altes trinxeres
com un estat humà
els nens ja no fan l’hora de milícia a les escoles
els seus jocs a l’aire lliure no inclouen armes automàtiques de fusta
o arcs i fletxes afilades fetes de joncs
portar la fona a la cintura pot ser qualificat ara tot just delicte contra l’estat
i els crits de guerra només se senten en el buit
més enllà de l’òrbita terrestre
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ


marți, 18 august 2020

Respirație*



RESPIRAȚIE

În foaia de staniol
învelești gustul pâinii
peștelui pescuit pe lac
i-ai împachetat doar mirosul
așa te pornești la drum
fără corpul din carne și oase
silabele unui cântec nemaiauzit
acompaniază scheletul din sare
respirația îți ajunge până la colț
ocolind casa de cleștar
câini de după gard neadormiți
grădină fără de fructe
cu pomii părăsiți de păsări


RESPIRACIÓ

En paper d’albal
emboliques el sabor del pa
del peix pescat a l’estany
i has embolcallat només l’olor
així te’n vas de viatge
sense el cos de carn i os
les sil·labes d’una cançó inaudita
acompanya l’esquelet de sal
la respiració t’aplega al límit
donant la volta a la casa de cristall
cans de darrere del clos vigilants
jardins sense fruits
amb arbres desproveïts d’ocells


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

vineri, 14 august 2020

Îngeri*





INGERI

Îngerii nu înjură niciodată
nu cerșesc și nu se ceartă
de la fărâmiturile de pâine și vinul
rămas de la masa bogaților
nu bagă în gură mai mult
decât pot mesteca de fapt
ei nici nu mănâncă
ci fac hulubași din miez de pâine
ni-i pun pe limbă atunci când ațipim
și astfel ne trezim plini de viață
ca să trăim încă o zi fără să ne fie frică
de fiarele ce umblă pe afară

ÀNGELS

Els àngels mai no juren
no pidolen ni demanen
pessigolles de pa i el vi
sobrant de la taula dels rics
no posen en la boca més
del que poden mastegar de veres
ells ni tan sols mengen
sinó que fan colomets de miques de pa
i ens els posen en la llengua quan ens adormim
i així ens despertem plens de vida
per a viure encara un dia sense por
de les feres que rondinegen a fora

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

duminică, 2 august 2020

Ante la ventana (Dincolo de geam*) de ANDRÉ CRUCHAGA





 
ANTE LA VENTANA

Ante la ventana el espejo derramado de la lejanía. Aquí, se desvanece el tiempo en lo perdurable y serpentea como los párpados de la cumbre. En los residuos de la conciencia, los riscos del subconsciente colgando de una lágrima. (En la mirada, solo el espejo astillado de la brisa o una campana de ceniza congelada. Lo demás es la astilla de una fiebre interminable.)

DAVANT DE LA FINESTRA

Davant de la finestra l’espill vessat de la llunyania. Ací, s’esvaneix el temps en allò perdurable i serpenteja com les parpelles del cim. En els residus de la consciència, els cingles del subconscient penjant d’una llàgrima. (En la mirada, només l’espill asclat de la brisa o una campana de cendra congelada. La resta és l’estella d’una febre interminable.)

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ

DINCOLO DE GEAM

Dincolo de geam oglinda difuză a depărtărilor. Aici, timpul dispare în eternitate și urcă pe pleoapele înălțimilor. Pe resturile amintirilor, protuberanțele subconștientului atârnate de o lacrimă. (În privire, rămasă doar oglinda spartă a brizei sau un clopot de cenușă împietrită. În rest domină reminiscențele unei febre ce nu mai sfârșește.)

*Poema traducido al rumano por Andrei Langa

Del libro: Precariedades, 2020





Ceas imprecis*



CEAS IMPRECIS

Zi de naștere ce o treci în galop
ți se trage o poză standart

Nedumerire pe chipul întinerit
peste noapte cu vreo două decenii

Pierdută relațiunea cu timpul
un ce jour cu itinerar diferit

Cerc al unui ceas imprecis
conturat pe malul de nisip

sâmbătă, 1 august 2020

Ferestre*



FERESTRE

În adâncul inimilor noastre
fiecare ducem câte o fereastră
asta așa ca să nu știe nimeni
(cine ar vrea să i se uite înlăuntru?)

Așteptăm să ni se întâmple ceva
ceva foarte și foarte frumos
tot întrebând trecătorii grăbiți
dacă nu au văzut niște păsări

Din șirul clădirilor răsfirate
crescute în pădurea de pin
dezasamblăm toate ferestrele
ca apoi să le luăm cu sine

Le ascundem cât mai departe
de ochii curioși ai oamenilor
le prindem cu niște cuie 
acolo în adâncul inimilor