Poemul apusului
Dai like-uri la poemele vechi
o mulțime de spini se țin de picioare
călătoresc - se agață de urme
aleargă și ei pe mai multe cărări
se grăbesc să apuce apusul
să se prindă de el cu gheruțele -
trombă de praf ieșit dintr-o curbă
Cum e oare să vezi un ultim apus
să mi te ții de soare ca scaiul (?)