CRUCIFIX*

CRUCIFIX

Ticaie ceasul în pereții odăii

în pod se învârte un titirez

Tropăie fără încetare calul

care e dus nu mai stă în grajd

Curge pe drumurile din mahalale

galbena smoală de labirint

Locul pe care se înălța o casă

are acum formă de schit

Câinii s-au slobozit din lanțuri

își caută prin bălării stăpânii

Suflă un vânt peste flacăra slabă

arde lemnul unui crucifix

*imagine și poem de autor

CA(TREN)*

Ca(tren)

Nostalgiile sunt nasturii strălucitori

rupți de la o haină veche de gală

pe care i-ai pierdut într-un tren

rămas țintuit într-o gară

Poem de Homero Aridjis (trad. în limba română*)

***

Cantar el cuerpo
camino de las sombras

Sacar de la piedra la canción

De pie en la oscuridad
ser poeta

aun sin palabras

"Quemar las naves"

***

Închinând un imn corpului

pe drumul umbrelor

Făcând ca și piatra să cânte

Mergând mereu prin întuneric

să fii poet

dar fără să scrii cuvinte

*traducere în română de A. Langa

CHIP DE FATĂ*

CHIP DE FATĂ

(pentru Anastasia)

Printre atâtea chipuri 

apare chipul tău 

ca o artă aparte

Preciziune a unei 

pensule mici purtată

peste o pagină albă

Aură care 

mi te înconjoară

atingrea unei mâini grijulii

Privire plină cu

stele din vis nici urmă de 

ruj lipsă de fard

Ten ce face piersicul 

să te admire o aluniță 

se lasă căutată pe aici

Tremur de buze 
căzut pe portativ 
note necunoscute gata să zboare

Rostro de chica

(para Anastasia)

De entre tantos

rostros aparece

tu rostro como un arte

diferente

La precisión de un

pequeño pincel

llevado sobre un

folio en blanco

El aura que te

abraza

con la caricia de una

mano protectora

Mirada llena de

estrellas de ensueño

ni rastro de pintalabios

falta de maquillaje

Tez que hace al melocotonero

admirarte

un lunar se deja

buscar por aquí

Temblor de labios caído

sobre el pentagrama

notas desconocidas a punto de volar

Traducción: Anastasia Langa

*imagine și poem de autor

Mercedes Ridocci: Poemas a mis padres/ Poeme pentru părinți*

Poemas a mis padres

Madre,
te recuerdo sentada en el banco del parque
con la falda plisada
aquella blusa que te gustaba tanto
y los zapatos de piel vieja.
La espalda mirando al sol
las manos entrelazadas
descansan sobre tu regazo,
la mirada perdida en paisajes de silencio.

¡Tan sola!

Poeme pentru părinți

Mamă,

mi te amintesc cum ședeai pe o bancă în parc

cu rochia în pliuri,

acea bluză care mult îți plăcea

și pantofii din piele învechită.

Cu spatele întoarsă la soare

și mâinile încrucișate

ce ți se odihneau pe genunchi,

privirea pierdută în peisajul tăcut.

Atât de singură!

*trad. din spaniolă de A. Langa

Poem cu scaune*

Poem cu scaune

Când scaunele sunt de nerecunoscut 

uitate sau lăsate la întâmplare 

prin colțurile îndepărtate ale casei 

carii se întrec între ei fără încetare

încearcă a le sculpta cum pot mai bine 

iar cel mai iscusit dintre tâmplari 

face din ele piese de anticariat

aplică patina vremii

 El poema de las sillas

Cuando las sillas son irreconocibles

dejadas por todos los lados u olvidadas

por las esquinas más alejadas de la casa

alguien trabaja constantemente en la madera

dejando unas auténticas esculturas

y el más ingenioso de los carpinteros

hace de ellas piezas anticuadas

aplica la pátina del tiempo

*poem și trad. în spaniolă de autor

POEMA AMB CADIRES

Quan les cadires són irreconeixibles,
oblidades o deixades a la intempèrie
pels racons més llunyans de la casa
els escarabats rivalitzen entre ells sense atur
tracten d’escolpir-les com millor poden
i el més expert dels fusters
en fa peces d’antiquari
aplica la pàtina del temps

**Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

LLAVOR DE LA SON/ LABOR DEL SUEÑO/ LUCRAREA VISULUI* de André Cruchaga

LLAVOR DE LA SON

A Pere Bessó

A les crestes de les muntanyes de l’alé el fred dels xiprers més enllà dels records: enllà l’horitzó i els seus pous de cendra el veler de núvols penjant d’un rellotge de voliaines aquells àngels d’espines a l’hora de la migdiada amb un tren de neu de la tardor i l’aigua a les palpebres com una carta d’insistents abelles —en un quinqué de modesta flama el violer d’algun ardor convida a desfer els nusos dels porus amb el capciró dels dits un veler mossega el cor vermell de la pluja totes aquestes maneres de péixer les ferides ací però l’oblit i la seua flor d’ombra en la llavor del son.

LABOR DEL SUEÑO

A Pere Bessó

En las crestas de las montañas del aliento el frío de los cipreses más allá de los recuerdos: allá el horizonte y sus pozos de ceniza el velero de nubes colgando de un reloj de vilanos aquellos ángeles de espinas a la hora de la siesta con un tren de nieve del otoño y el agua en los párpados como una carta de insistentes abejas —en un quinqué de modesta flama el alhelí de algún ardor convida a desandar los nudos de los poros con la yema de los dedos un velero muerde el corazón rojo de la lluvia todas esas formas de apacentar las heridas aquí sin embargo el olvido y su flor de sombra en la labor del sueño.

LUCRAREA VISULUI

Lui  Pere Bessó

Pe crestele înalte ale respirației răceala chiparoșilor rămasă dincolo de amintiri: orizontul acel și izvoarele lor de cenușă vasul plin cu nori atârnând de un ceas în formă de corolă acei îngeri din spini la ora de liniște cu un tren plin de fulgi și apa adusă sub pleoape ca mesajul unor albini insistente – într-un cerc de lumină fâlfâie culoarea unei pasiuni gata să pună în ordine porii cu vârful degetelor o barcă mușcă din inima roșie a ploii toate aceste forme de alinare a durerii de asemenea uitarea și floarea umbrei în lucrarea visului.

*trad. sin spaniolă de A.Langa

TAREA/ TRAVALIU* de IDA VITALE

TAREA

Abrir palabra por palabra el páramo,
abrirnos y mirar hacia la significante abertura,
sufrir para labrar el sitio de la brasa,
luego extinguirla y mitigar la queja del quemado.

(poema escogido del muro Facebook de Antonio Moya)

TRAVALIU

Să parcurgi cuvânt după cuvânt șesul întins,

să îl lași așa și să privești la imensa deschidere,

să suferi pentru a lucra locul acoperit de jeratic,

apoi să îl stingi și să potolești durerile de la arsuri.

*trad. din spaniolă de A. Langa

CREP/ LUTO* de Ion Ștefănescu

CREP

Nu mai avea trup

era numai suflet

o pâine și el

o pâine din care copiii

hrănindu-se

rup ca păgânii

LUTO

Ya no tenía cuerpo

sino solo alma

que es un pan 

un pan para los niños

que comiéndolo

lo parten como unos paganos

*trad. în spaniolă de A. Langa

BALAURI/ DRAGONES*

BALAURI

Tăcerea 

e o carte închisă

în care au încăput

capetele unor balauri

Deschide-o câteodată

fii blând cu ei

DRAGONES

El silencio

es un libro cerrado

donde te esperan

las cabezas de unos dragones

Ábrelo cuando puedas

LUMINA/ LA LUZ*

LUMINA

Fără ca să știm

uneori o lumină

caută floarea

LA LUZ

Sin decir nada

una luz encendida

busca las flores

*traducere în spaniolă de autor

TRUP*

TRUP

(lui Georg Trakl, in memoriam)

In trupul tăcut s-a oprit timpul

S-au desprins rădăcinile copacului desfrunzit

Printre ramuri a dispărut cucuveaua bătrână

De cornul lunii stă agățat un joben

Stăpânul nu a plecat nicăieri e acasă

*poem și imagine de autor

CORPUS VITAE de Nicolás Corraliza (trad. din spaniolă*)

CORPUS VITAE

Tan lejos queda el sitio de la nada.

El tiempo donde fuimos otros,

vuelve para burlarse de estos restos.

Es esta guerra silenciosa

que nos habita por dentro

el más despiadado de los conflictos.

Huele a hierba recién cortada cuando amaneces.

Ya no creo en dios ni en la tristeza.

CORPUS VITAE

E atât de departe țara nimicului.

Timpul în care fost-am alții

revine să ne ia în derâdere.

Asta e lupta cea tăcută

ce ne consumă pe dinăuntru,

cel mai necruțător dintre conflicte.

Miroase a iarbă proaspăt tăiată în zori.

Nu mai cred în dumnezeire și nici în tristețe.

*trad. din spaniol`de A. Langa

GRĂDINI*

GRĂDINI

In pădurea taiata nu mai intră nimeni 

Doarme dus declamatorul de versuri în rimă

Rochia miresei s-a rupt pe la margini

A zburat o albină de pe corola florii sculptate

Pocalele cu vin roșu stau răsturnate pe masă

O să imi iau un repaus de o zi

ca să mă delectez din rezervele 
grădinilor de zarzavaturi

*poem și imagine de autor

ACÂN*

ACÂN

În fiecare zi se face lumină

nu doar fiindcă e soare

Cei câțiva bătrâni de afară

vorbesc despre vreme 

Se vaieta far-să o vezi

în arbuști cucuveaua 

Orașul e ca un nor colorat

la poale de munte

Se aude un clopot sub seară

sau o sută de voci dintr-odată

Noaptea ne duce peste vad

cu o rapidă luntre

Dacă n-ar cânta un acân

ar parea că în jur e pustietate

Zilele toate le-ai lăsat 
le aduni într-un cufăr de hăine

*imagine și poezie de autor

ECOURI*

ECOURI

Unde duc toate drumurile 
nu e vreun final așteptat
o peșteră își deschide

porțile de văzduh

ca să facă popas călătorul

care duce în spate

o parte din drum sau tot drumul

cu spini înfipți în călcâie

cu tolba bălăbănindu-i-se 

vârful cârjei cercetând  

duritatea pământului solul

ce scoate sunete seci le împrăștie 
pe fiecare dintr-un punct diferit

ecouri care răspund repetat
dinspre ceruri și ape neîncepute 
terminând pe sub praf

*poezie și imagine de autor

MECI*

MECI

Îți cauți poemele prin sticlă

dincolo de geam

ditamai ocupație căreia

i se dedă uneori poetul

Poate fi o păcăleală

o fază dintr-un ultim joc 

cu mingea cea peticită 

pe care nu o poți atinge

nici cu varful degetelor
și nici geamul nu-l sparge

ci trece prin refracție

lovindu-te direct în piept

fapt care te face să icnesti

ca portarul cel care 
cu multă șansă

își salvase echipa

de la iminenta înfrângere

în ultimile clipe ale meciului

*poezie și foto de autor

Poem* de Domingo Acosta Felipe

***

Algo gotea como un grifo.
El insomnio de un plato que estremece los instintos.
Es un reloj o el hambre
la injusticia,
el desayuno ausente
que habla con los mirlos.
Después el agua se bebe el sueño con sus brazos
hasta negar el paraíso.
La calle pasa 
como un almuerzo en el exilio.
Yo no despierto, 
sigo descalzo en la toalla,
sigo desnudo 
en el bolsillo.

Islas al Sur, Ediciones Plutonio, 2018
© Domingo Acosta Felipe, poema de La sombra del guaydil

***

Ceva picură într-una ca dintr-un robinet.

Insomnia e o hrană ce trezește instinctele.

E un ceas sau o sete

siluirea dreptății,

se discută cu mierlele

în lipsa dejunului.

Apoi se bea visul cu brațele lui

până faci să dispară tot paradisul.

Strada pare scurtă

ca un prânz luat în exil.

Eu nu mă trezesc,

rămân desculț sub plapumă,

rămân nud,

fără de buzunare.

*trad. din spaniolă de A. Langa