joi, 24 ianuarie 2019

PALABRAS INÚTILES/ CUVINTE INUTILE* de Nicolás Corraliza


PALABRAS INÚTILES

Cerca del ruido,
estaba el río de las tardes.

Hoy baja silencioso
para que nadie sepa
que estuvo allí.


CUVINTE INUTILE

Pe alături de zgomotul zilei
curgea râul în faptul serii.

Azi se lasă tăcerea,
pentru ca nimeni să nu știe
că am fost pe aici.

*trad. al rumano por A.Langa

duminică, 20 ianuarie 2019

TIMP/ TIEMPO*



TIMP

Ceea ce face cu noi timpul,
când nimeni nu se așteaptă,
ne transformă pe rând în trecut,

Nu lasă nici o poartă deschisă,
pe care să se poată intra,
nici un drum de întoarcere...

Ne șterge numele de pe geam
și nu se aude scrâșnetul nesuferit,
însă nu e nimic de partea cealaltă,

Doar depărtarea își întinde apele,
pe care abia de se vede un punct,
aflat în perpetuuă nemișcare.

TIEMPO

Lo que hace el tiempo con nosotros,
cuando nadie se lo espera.
nos transforma en algo pasado,

No nos deja puerta abierta alguna,
por donde se pueda entrar,
ningún camino de vuelta…

Nos borra el nombre del cristal  
y no se oye el detestable crujido,
pero no hay nada por la otra parte,

Solo la lejanía estira sus aguas,
en dónde se ve un puntito,
una forma perpetua de inmovilidad.  

TEMPS

El que fa amb nosaltres el temps,
quan ningú no s’ho espera,
ens transforma un darrere l’altre en passat,

No deixa ni una porta oberta,
per la que es puga entrar,
ni un camí tan sols de tornada...

Ens esborra el nom del cristall
i no se sent l’insofrible cruixit,
encara que no hi haja res a l’altra part,

Només el lluny estén les aigües,
en què tot just es veu un punt
trobat en perpètua immobilitat.


*trad. por Pere Bessó


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ 

¡HA DE VIVIR! de RENÉ CHAR (trad. în română*)


(poema escogido del muro facebook de José Miguel Junco Ezquerra)

¡HA DE VIVIR!

 

Esta tierra no es sino un voto del espíritu, un antisepulcro.

En mi tierra, las tiernas pruebas de la primavera y los pájaros mal vestidos son más estimados que los fines lejanos.

La verdad aguarda a la aurora junto a una vela. No nos cuidamos del cristal de la ventana: qué le importa al atento.

En mi tierra no se interroga a un hombre emocionado.

Sobre la barca zozobrada no hay sombra maligna.

Los buenos días a medias: eso no se conoce en mi tierra.

No se pide en préstamo más que lo que puede devolverse aumentado.

Hay hojas, muchas hojas en los árboles de mi tierra. Y las ramas son libres si no quieren dar fruto.

No creemos en la buena fe del vencedor.

En mi tierra se sabe agradecer.

 

(Traducción de Jorge Reichmann)


TREBUIE SĂ TRĂIM!

 

Tărâmul acesta e mai mult al spiritului, al nemuririii.

În patria mea, primele semne ale primăverii și păsările pestrițe sunt

mult mai așteptate decât viitorul depărtat.

Adevărul așteaptă în zorii zilei alături de o lumânare. Nu ne ferim privirea

de la geam: pe cine și ce îl interesează .

În patria mea nu se pun întrebări unui om emoționat.

Pe o plută în derivă nu persistă spiritul rău.

Zile pe jumătate bune: nu există în patria mea.

Nu se cere un împrumut fără ca să fie întors cu supraplată.

Sunt frunze, multe frunze în pădurile patriei mele. Iar ramurile să se înalțe

dacă nu se vor împovărate de fructe.

Nu credem în promisiunile învingătorilor.

În patria mea există cultul mulțumirii.

 

*trad. din spaniolă de A. Langa

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Poema* de Adam Zagajewski




TILOS

Tanta dulzura
(es la ciudad bajo la narcosis);
un joven delgado que apenas
ocupa espacio en la tierra,
y un perro,
y yo, soldado de una guerra invisible,
y el río que amo.
Florecen los tilos.

(poema escogido del muro facebook de Antonio Moya)

TEI

Atâta aromă
(e orașul cufundat în somn profund);
un tânăr firav care abia de face
umbră pe pământ,
și un câine,
și eu, soldat al unui război invizibil,
și râul multiubit.
Înfloresc teii.

*trad. din spaniolă de A. Langa

marți, 15 ianuarie 2019

ATUNCI, LA PRIVEGHI...





ATUNCI, LA PRIVEGHI...

Atunci, la priveghi,
înveleai chipul mamei
cu o pânză transparentă,
îmbibată cu cloroform,
doar aşa o fãceai să zâmbească.

Cu acel zâmbet firesc
-nu de zână adormită-
te privea pe furiş, de undeva,
cum ieșeai să respiri aer curat,
ea înhalând vaporii de caloroform.

Atunci, la priveghi,
se adunaseră la un loc nopţile, 
ca să ţină sfat, corpul tău
aparținând unei alte lumi,
pe care abia o recunoşti.

marți, 8 ianuarie 2019

Poem* de Carmen SECERE

***
se înnoptează devreme în mine
lumina zăbovește la marginea pădurii
doar lupii trec prin poezie fără să-i oprească nimeni
linge-mi rănile dacă tot ai rămas

***
anochece temprano dentro de mi
la luz se queda un poco más al salir del bosque
solo los lobos pasan por los poemas sin que nadie les paren
lámeme las heridas si no quieres marcharte

*trad. por A. Langa

duminică, 6 ianuarie 2019

EXTRANJERO/ STRĂINUL* de José Miguel Junco Ezquerra


 Fotografia postată de José Miguel Junco Ezquerra.
EXTRANJERO

Has visitado innúmeros países.
De eso, se nota, te sientes orgulloso
y das explicaciones muy precisas
cada vez que regresas.

Te gusta demorarte al referir
costumbres de otros pueblos,
sitios de una belleza abrumadora
donde te pudo el llanto.

Pero no has conseguido traspasar
ni un poco los confines
de ese mundo interior
donde se oculta
desconcertado un niño.

Te falta, ¡ay, extranjero!,
tantísimo del viaje todavía.

Imagen: Claude Monet.

STRĂINUL

Ai văzut atâtea tărâmuri.
De toate acestea, iată, te simți orgolios
și adaugi un șir de amănunte
de fiecare dată când revii.

Înșiri pe îndelete date precise,
obiceiuri ale altor popoare,
locuri atât de frumoase
pe unde ai și plâns.

Dar nu a-i reușit nici un pic
să treci hotarul interior
al lumii tale,
acolo unde stă
descumpănit un copil.

Mai ai, vai, stăinule!
atâtea drumuri de umblat.

*trad. din spaniolă de A. Langa

LA LLUM DE L’AMOR de Pere Bessó

Fotografia postată de Pere Bessó.

LA LLUM DE L’AMOR
A Andrei Langa
Eu plîng lumina dragostei ce-a fost
Leonida Lari

Un mur de núvols
al passat de la llum
que ens enfosqueix!

(de ‘Besllums d'Escòcia’, 2017)