duminică, 23 februarie 2020

Eden*


EDEN

Spre ultimul drum
se merge de unul singur
sprijinit de o cârjă

Sângele urcă la cer
curge printre degete
până ajunge-n pământ

La marginea cerului
nu sunt cerșetori
stau la ușă bisericii

Cei ce trec pe aici
cred că vor reveni
lasă lucruri și rugi

EDÈN

A l’últim camí
marxa un tot sol
recolzat en una crossa

La sang puja al cel
corre pels dits
fins arribar a terra

A la vorera del cel
no hi ha captaires
m’assec a la porta de l’església

Els que passen per ací
crec que tornaran
deixa les coses i resa


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 2 februarie 2020

Războiul inimilor*



RĂZBOIUL INIMILOR

In dreptul inimilor noastre
se dau cele mai crâncene lupte
mereu aleargă o herghelie de cai
se trage din arcuri sau se împușcă din acherbuze
se trimit obuze mari din tunuri de epocă 

Tunarii tâbăciți de praful de pușcă
sunt și cei mai înrăiți fumători ori se știe
că pe aici se fumează mult și deseori
se spun cuvinte dintre cele mai urâte

Victime cad cu nemiluita
dar puțini din cei implicați în război
mor cu adevărat
majoritatea gem pe la marginea drumurilor
feriți din calea obozurilor de paramedici nevăzuți

După focul încrucișat al soldaților din tranșeie
și sunetul asurzitor al canonadelor
urmează atacurile la baionetă
iar peste un timp pe câmpul de luptă
rămân împrăștiate oase
peste care cresc flori sau ierburi înalte
coperind carnea ce se vrea înviată

Inimile reînvie și ele și bat aprig
ca picioarele meilor înainte de a fi alăptați