vineri, 24 aprilie 2020

CHIP*


CHIP

Pe chipul pictat de ploaie
nu încape o altă culoare

Nici soarele nu poate fi șters
cu pensula gri de pe cer

S-au întunecat urmele
pe unde tu ai trecut

Se îmbulzesc umbrele
în culcușul rămas călduț



CARA
A la cara pintada per la pluja
no encabeix un altre color

Ni el sol no es pot esborrar
amb el pinzell gris al cel
S’han enfosquit les empremtes
per on tu has passat
S’amunteguen les ombres
al jaç encara calent
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ






sâmbătă, 11 aprilie 2020

Desde algún lugar del universo* (A Álvaro Ancona) de Ana Muela Sopeña


Desde algún lugar del universo
A Álvaro Ancona

A través de la vida que viviste
abrazaste el misterio de las cosas
y entraste en ese círculo del mundo
de las personas creativas.

Ayer partiste hacia la luz
dejándonos, sin duda, algo más huérfanos
en la inmensidad de este gran túnel.

Recuerdo tu sentido del humor
y tu capacidad para encontrar
lo mejor en la gente.

Siempre dispuesto a la amistad,
a la conversación y a compartir.

Que las estrellas nómadas
custodien tu alma libre
y desde algún lugar del universo
puedas continuar con tus escritos
inspirándonos en esta situación
tan extremadamente complicada.

Vuele alto tu espíritu indomable
y encuentre para siempre
el infinito abrazo de la paz.

Tuve la fortuna de coincidir con él en el foro Poesía pura. Fue un gran escritor, gran persona y buen amigo. Mexicano nacido en 1947. Ha muerto a los 73 años. Descanse en paz.

Ana Muela Sopeña
En este Link aparece la obra que dejó publicada: http://www.elem.mx/autor/datos/107187

Dintr-un colț îndepărtat al universului
Lui Alvaro Ancona

În iureșul vieții trăite
ai cunoscut misterul lucrurilor
și ai intrat în cercul larg
al persoanelor cu dar de sus.

Ca ieri te-ai despărțit de noi
lăsându-ne, fără îndoială, îndoliați
pe drumul acestui tunel imens.

Rămâi în amintirea mea plin de umor
și plin de har în a găsi
ce e mai bun în om.

Deschis mereu în a-ți face prieteni noi,
în a conversa și a-i promova.

Să îți păzească stelele nomade
sufletul liber,
ca dintr-un colț îndepărtat al universului
să poți trimite mesaje
inspiratoare de putere
pentru noi cei de aici.

Zbor înalt spiritului tău neînvins,
fie așa ca să găsești în nemărginire
pacea și liniștea de veci.

Am avut bucuria să îl cunosc în forul poetic Poezia pură. A fost un mare scriitor, un mare om și bun prieten. Mexican de origine, născut în anul 1947. A decedat la vârsta de 73 de ani. Lumină lină.
În acest link apare opera sa publicată: http://www.elem.mx/autor/datos/107187

Ana Muela Sopeña
*trad. în română de A. Langa

joi, 9 aprilie 2020

Las cosas se revelan en silencio/ Lucrurile prind contur în tăcere* de Montserrat Martínez


Las cosas se revelan en silencio

Las cosas se revelan en silencio.
Hoy has mirado triste,
has mirado y tus ojos son los dedos
de la lluvia mojando los abismos.

Hoy el movimiento es un carámbano,
una flecha de hielo,
no hay vida dentro de los troncos
-todo está hueco, sucio-
ni por fuera de las desolaciones.

La oscilación no permite otro ruido,
el agua va cayendo de las ramas
como una herida congelada, como
una lesión interna,
una verdad del aire.


Lucrurile prind contur în tăcere

Lucrurile prind contur în tăcere.
Azi ai privit trist,
ai privit cu ochii tăi deveniți degete
ale ploii străbătând neantul

Azi mișcarea e de sloi de gheață,
de săgeată atârnând ca un țurțure,
nu e viață înauntru trunchiurilor
-totul e gol, întinat-
întruchipare exactă a dezolării

Nu e loc pentru sunete tari,
apa cade în ritm de pe ramuri
ca de pe o rană cicatrizată,
o leziune internă,
un adevăr al aerului.

*trad. por A. Langa







miercuri, 8 aprilie 2020

Un șir de vagoane....




UN ȘIR DE VAGOANE...

Credeai că nu o să se mai termine 
țipătul cel ascuțit de metal maltratat
repetivitatea sunetului accelerată
scrâșnetul cel necăjit de șine

A fost așa rapid dintr-odată
soarele se ițea de printre vagoanele
ce lăsau ochii să se odihnească nițel
apoi îngrădea privirea priveliștea toată

Cine știe când și cum vor fi oprite
în privirea prinsă de coada de tren
cu soarele clipind pe după pleoape
acel șir de vagoane ce trecu prin orbite


luni, 6 aprilie 2020

SALVGARDARE*



SALVGARDARE

Te joci cu timpul
învârți o morișcă din foi de porumb
îl dai înapoi îl miști înainte
fără să mi te obosești
înveți zborul ca probă de supraviețuire
feeria îți intră în casă
direct prin ferești
învingi zmei fioroși adunați
de prin toate poveștile lumii
lupți cu un trib african de canibali
care te urmăresc să-ți taie beregata
cumperi de la piața din oraș
ultimile fire rămase de busuioc
faci baie de flori cu un colț de săpun
și spui vecinilor să nu te mai caute
nu ești acasă ai sărit de pe turnul
luat cu asalt de niste sălbatici

joi, 2 aprilie 2020

Poem de LETICIA GARRIGA*

POEMA

Avui el vent penetra l’horitzó de la meua boca
Olora a figa i herba sana el meu litoral al seu alè,
L’aura ofereix sensacions iridiscents
El seu fulgor fereix l’ull de l’impassible hivern
Ací i ara en una estació violenta
transcorre el desitjat cobert per la transparència
Imaginem que no hi ha límit per a l’univers.

POEMA

Hoy, el viento penetra el horizonte de mi boca
Huele a higo y menta mi litoral en su aliento,
El aura ofrece sensaciones iridiscentes
Su fulgor hiere el ojo del impasible invierno
Aquí y ahora en una estación violenta
transcurre lo deseado cubierto por la transparencia
Imaginamos... que no existe límite para el universo.

*Poema de LETICIA GARRIGA traduït en català per PERE BESSÓ

POEM

Azi, vântul îmi pătrunde dincolo de orizontul gurii
Miroase a smochin și a mintă din largul litoralului meu,
Lumina pogoară de sus oferă senzații irizate
Strălucirea-i străpunge ochiul impasibilei ierni
Aici și acum într-un anotimp violent
transpare tot ce e vis coperit de un voal
Să ne imaginăm... că nu există limite pentru univers.

**trad. în română de A. Langa