vineri, 26 iulie 2013

UN PÁJARO de Ana Muela Sopeña (trad. al rumano)

 

(Blog personal LABERINTO DE LLUVIA)



UN PÁJARO

Un pájaro de luz nos acompaña
en el sueño dorado del poema
para ser siempre bálsamo en la noche
y curar las heridas de la sombra.

O PASĂRE

O pasăre de lumină ne însoțește
în visul aurit al poemului
pentru a fi mereu balsam în toiul nopții
și să vindece rănile umbrei.




luni, 22 iulie 2013

INTERIORES de Marina Centeno (trad. al rumano)


INTERIORES

Me estoy haciendo huecos
pensando en la premura de las alas
la levedad que incita a volarse
dentro de la inmensidad de la gaviota
cuando teje su entretenimiento
y no precisa camino
ni retorno...

INTERIOARE

Devin părți din vid
gândind la bătaia grăbită a aripilor
la ușurința ce incită pescărușul
să zboare în largul imensității
când își începe peregrinarea 
și nu spune unde pleacă
și nici dacă va reveni...

duminică, 21 iulie 2013

Poema de LUIS FRANCO (trad. al rumano)


NOCTURNO Nº 3

Con hambre y sed de soledad,
a estas orillas vino mi corazón nocturno a pastorear sus penas.
Como en el puente de un barco mirando más allá de las olas y la noche.
Junto a mí, con su mano sobre mi hombro,
siempre el recuerdo con sus ojos cansados,
y todas mis lejanías, holladas o vírgenes.
Tú en mí, siempre, como una patria en el pecho de un héroe,
y mis sueños que tienen forma de ala y tienen el color de tus ojos.
Dolorida más que una carne el alma,
y el líquido rumor de la fuente que lava las calladas heridas.

Tu lejanía se aprieta sobre mi ansia y yo arañando en la hondura
quiero desengarzar para mandarte la estrella más latidora.
Viviéndote, maravillosa, en pulso y en respiro,
con la vehemente vigilia de las estrellas hasta el alba velaré tu recuerdo;

De pronto te me apareces…
¿Dónde?
Y cierro bien los ojos porque no te me vayas.
Pero no hay más que tu ausencia, la ausencia que agranda la noche. 

NOCTURNO Nº 3

Înfometat și cu sete de singurătate,
la aceste țărmuri veni inima mea nocturnă să-și aline durerile.
E ca și cum ai urca pe prora unui vas, privind dincolo de valuri și noapte.
Alături de mine, cu mâna pusă pe umărul meu,
stă mereu amintirea cu ochii săi obosiți,
și toate drumurile mele, bătătorite sau nebătotorite.
Tu ești în mine, întotdeauna, precum o patrie în pieptul unui erou,
și visele mele ce poartă formă de aripă și au culoarea ochilor tăi.
Îndurerat mai mult decât carnea e sufletul meu,
și murmurul lichid din izvorul ce se scurge pe rănile amuțite.

Depărtarea-ți mi se lasă peste alean, iar eu cu unghiile rupând din adâncuri
vreau să desprind și să-ți trimit steaua cea mai pâlpâietoare.
Retrăindu-te, scănteietoareo, în bătăile inimii și în suflare,
cu veghea ardentă a stelelor îți voi păzi amintirea până în zori;

Degrabă o să-mi apari...
Unde?
Și închid bine ochii ca să nu îmi dispari.
Dar nu e mai mult decât lipsa ta, absența ce face noaptea mai lungă.

vineri, 19 iulie 2013

Poema de Roberto Bolaño* (trad. al rumano)


LEE LOS VIEJOS POETAS

Lee a los viejos poetas, hijo mío
y no te arrepentirás
Entre las telarañas y las maderas podridas
de barcos varados en el Purgatorio
allí están ellos
¡cantando!
¡ridículos y heroicos!
Los viejos poetas
Palpitantes en sus ofrendas
Nómades abiertos en canal y ofrecidos
a la Nada
(pero ellos no viven en la Nada
sino en los Sueños)
Lee a los viejos poetas
y cuida sus libros
Es uno de los pocos consejos
que te puede dar tu padre


CITEȘTE VECHII POEȚI

Citește vechii poeți, fiule,
și nu-ți va părea rău.
Printre păianjenii și buturugii putreziți
ale bărcilor eșuate în Purgatoriu,
aici stau ei,
cântând!
ridicoli
și măreți!
Vechii poeți
Palpitanți prin ofrandele lor
Nomade ajunse în canal și oferite
Nimicului
(însă ei nu trăiesc întru Nimic
ci în lumea Visurilor)
Citește vechii poeți
E unul dintre puținele sfaturi
pe care ți le poate da părintele tău
 

*Roberto Bolaño (Santiago de Chile, 1953 - Barcelona, 2003) es sin lugar a dudas uno de los escritores más importantes y personales de los últimos veinte años. Es autor, entre otros, de los libros de relatos Llamadas telefónicas (1997), Putas asesinas (2001) y El gaucho insufrible (2003), y de las novelas Nocturno de Chile (2000), Los detectives salvajes (1999) y 2666 (aparecida póstumamente en 2004). En Acantilado hemos publicado su poesía: Tres (2000) y Los perros románticos (2006), así como la novela escrita con A.G. Porta Consejos de un discípulo de Morrison a un fanático de Joyce (2006).