duminică, 30 iunie 2013

duminică, 23 iunie 2013

SOBRIEDAD de André Cruchaga (trad. al rumano)

Fotografie: SOBRIEDAD


A Andrei Langa.



Sobre la hoja verde del tiempo, fluye el rocío. Salta sobre los ojos
el horizonte y ese cordaje de ventanas a través del ala.
En el río de la eternidad, trabajan sin descanso los sueños, cada quien
despierta de sus cimientos la entraña,
los mármoles de la niebla que a menudo se llevan en los hombros.
¿Hay plenitud en el arte de tejer las redes del calendario? —La luz, sin duda,
se ciñe a las raíces de la semana que juegan a los confines.
(Aletea la brisa como un colibrí en medio de la ternura, como el eco
detenido en las sombras del camino.)
—Nunca la claridad ha tenido fecha de caducidad. En el taburete de la tarde,
el alambique y su fermento de horas, los muelles profundos del reloj,
el silencio de trenes en las azoteas.
(La memoria nunca sepulta el caracol de los segundos, ni hay defunciones
en la roca del alba: en el aliento del poema la quietud inapelable.)
Después del balbuceo y el sonambulismo, aprendí a leer el manuscrito
del oleaje con todas las ojeras de mi analfabetismo…
Barataria, 15.VI.2013

Imagen cogida de: diskrif.blogspot.com
Imagen cogida de: diskrif.blogspot.com


SOBRIEDAD
A Andrei Langa

Sobre la hoja verde del tiempo, fluye el rocío. Salta sobre los ojos
el horizonte y ese cordaje de ventanas a través del ala.
En el río de la eternidad, trabajan sin descanso los sueños, cada quien
despierta de sus cimientos la entraña,
los mármoles de la niebla que a menudo se llevan en los hombros.
¿Hay plenitud en el arte de tejer las redes del calendario? —La luz, sin duda,
se ciñe a las raíces de la semana que juegan a los confines.
(Aletea la brisa como un colibrí en medio de la ternura, como el eco
detenido en las sombras del camino.)
—Nunca la claridad ha tenido fecha de caducidad. En el taburete de la tarde,
el alambique y su fermento de horas, los muelles profundos del reloj,
el silencio de trenes en las azoteas.
(La memoria nunca sepulta el caracol de los segundos, ni hay defunciones
en la roca del alba: en el aliento del poema la quietud inapelable.)
Después del balbuceo y el sonambulismo, aprendí a leer el manuscrito
del oleaje con todas las ojeras de mi analfabetismo…
Barataria, 15.VI.2013

SOBRIETATE

Pe frunza verde a timpului se prelinge roua. Orizontul apare
prin ochi și acest șir de geamuri din aripă.
În râul eternității, visurile lucrează fără oprire, zeitatea
trezește pe fiecare de printre pietrele sale,
marmură a ceții ce se duce des pe umere.
Există desăvârșire în arta de a lipi pătratele calendarului? - Lumina, desigur,
se prinde de capătul săptămâinii care se zbenguie spre final.
(Briza bate din aripi precum un colibri plin de tandrețe, ca ecoul 
oprit printre umbrele drumului.) 
-Seninătatea nu a avut niciodată termen de expirare. Pe taburetul serii,
distilatorul și fermentul orelor sale, arcurile ascunse ale ceasului,
tăcerea trenurile în depouri.
(Memoria nu îngroapă niciodată carapacea secundelor, și nu există fisuri
în stânca răsăritului: liniște definitivă în respirația poemului.)
După bâlbâială și somnambulism, am deprins să citesc manuscrisul
resacului cu toate lacunele analfabetismului meu...

sâmbătă, 22 iunie 2013

joi, 20 iunie 2013

INVERSEMBLANT de Pere Bessó (trad. al rumano)

Imatge presa de la xarxa

INVERSEMBLANT

Un cranc gegant
en la cresta de l’ona
busca el seu estel.

 (de Cambra interior, 2013)

INVEROSÍMIL

Un gran cangrejo
en la cresta de la ola
busca su estrella.

NEVEROSIMIL

Un rac gigantic 
în căutarea stelei
pe creasta valului.

*a.l.

NACER POETA de Rossana Arellano (trad. al rumano)





A TE NAȘTE POET

Nu înțeleg nici eu,
dacă m-am născut impregnată de poezie
sau motivul existenței mele
presupune un timp de alegorie.
...Pot deosebi
urma pe care o lasă țăranul
iar apoi să închin
o respirație lătratului câinelui meu,
peste creștetul meu, însă,
mii de drumuri neuronale,
 găzduiesc frunzele toamnei.

A te naște poet
înseamnă să îmbraci haina de doliu
sau să-ți ridici pleoapele pe dinăuntru
când moare un prieten
deosebit,
a te naște poet
înseamnă să râzi cu râsetul tău
și să fii deasemenea gura aromată
sau floarea care te excită
sau luna într-un ungher.

NACER POETA

Ni yo misma entiendo,
si nací impregnada de poesía
o si la razón de mi existencia

 constituye un tiempo de alegoría.
...Puedo apreciar
la huella que deja el campesino
y luego dedicar
un suspiro al ladrido de mi perro,
pero sobre mi cabeza
mil tranvías neuronales,
reciben las hojas del otoño.

Nacer poeta
es vestirse de llanto
o rajarse los párpados por dentro
cuando muere un amigo
especialmente,
nacer poeta
es reír con tu risa
y ser también
la boca perfumada
o la flor que te excita
o la luna en una esquina.


duminică, 16 iunie 2013

MIGRACIÓN de André Cruchaga (trad. al rumano)


MIGRACIÓN




Migro como  lo hace el olor en plena tarde. Tras los días que pasan
no queda sino este ir, a veces a tientas, con llagas y dolor: 
Moisés, Ulyses y Eneas. —Como tantos, yo en los jardines indecibles
de la esquirla de la intemperie, resignado en la muerte.
¿De qué guerra venimos y qué ciudad fundamos, sino esta trama oscura
de migajas? ¿De qué remotas islas nuestra humana condición?
(El letargo del invierno nos permanece como un temporal siniestro.)
¿Qué mar, qué tierra, qué páramo nos espera cuando hemos agotado
el último alteo? Llevamos hasta el sótano de lo indecible nuestros sueños,
sin más aperos que la audacia y el heroísmo, de no ser en ninguna parte,
sino el extraño habitante de la penuria.
Al final, fundamos cementerios, pero también escribimos papiros
para leer por si acaso, la posteridad del aliento…
Barataria, 15.VI.2013 


























MIGRAȚIE

Migrez precum aroma în plină după-amiază. După zilele ce se perindă
nu rămâne decât această plecare, uneori fără știre, cu plăgi și durere:
Moise, Ulise și Aeneas. -Precum și atâți alții, eu în grădinile inefabile
ale unei părți din intemperie, împăcat cu moartea.
Din ce luptă venim și ce oraș construim, ori asta-i o tramă obscură
de la mărunțișuri? De pe care insule depărtate ne tragem condiția umană?
(Letargia ibernală ne marchează ca un anotimp sinistru.)
Care mare, care tărâmuri, ce apă stătătoare ne așteaptă când vom opri 
să dăm aripi? Ducem tocmai în subterană visurile noastre inefabile,
fără vreun artefact deosebit și eroism, de a nu trăi în nici o parte, 
ci locatar ciudat al săsrăciei. 
Într-un sfârșit, facem cimitire, însă deasemenea scriem pagini întregi
pentru a le citi la o adică, posteritatea respirației...

MIGRACIÓN

Migro como lo hace el olor en plena tarde. Tras los días que pasan
no queda sino este ir, a veces a tientas, con llagas y dolor:
Moisés, Ulyses y Eneas. —Como tantos, yo en los jardines indecibles
de la esquirla de la intemperie, resignado en la muerte.
¿De qué guerra venimos y qué ciudad fundamos, sino esta trama oscura
de migajas? ¿De qué remotas islas nuestra humana condición?
(El letargo del invierno nos permanece como un temporal siniestro.)
¿Qué mar, qué tierra, qué páramo nos espera cuando hemos agotado
el último alteo? Llevamos hasta el sótano de lo indecible nuestros sueños,
sin más aperos que la audacia y el heroísmo, de no ser en ninguna parte,
sino el extraño habitante de la penuria.
Al final, fundamos cementerios, pero también escribimos papiros
para leer por si acaso, la posteridad del aliento…
Barataria, 15.VI.2013

sâmbătă, 15 iunie 2013

Poem de Ana Muela Sopeña (trad. al rumano)























TOARNĂ-MI UN POTIR
Lui Pere Bessó, aliat întru cuvânt

Toarnă-mi un potir plin de cuvinte 
printre buzele hibride ale visului,

adjectivele vântului după-amiezii 
peste pielea dragă a muțeniei,

pronume tăcute în noapte,
în trupul lumii.  


DAME UN COPA
A Pere Bessó, aliado en la palabra

Dame una copa llena de palabras
entre los labios híbridos del sueño,

adjetivos del viento de la tarde
sobre la piel amada del mutismo,

pronombres silenciosos en la noche,
en el cuerpo del mundo.

Poema de DORIS MACHADO (trad. al rumano)

 Doris Machado


NU SUPORT
 
Nu suport,
Să descriu altă dimineață.
mai multe caligrafii de amanți descărnați,
reduși la tăcere, visați, indrăgostiți
care continuă fără săruturi să-mi țină buzele pline,
și să mă știe îmbrăcată... pe când ceea ce visez e să-mi dezgolesc corpul.

NO AGUNATO

No aguanto,
Otro amanecer escribiendo.
mas letras de amantes descarnados,
silenciados, deseados, amados
que siguen alimentándome carnosos labios sin besos.
y saberme vestida...cuando desnudarme es lo que estoy deseando.

miercuri, 12 iunie 2013

FOTOGRAMA de Ángela Moreno (trad. al rumano)

 

FOTOGRAMĂ

E nemărginirea timpului între geamurile ce se privesc.
Îmbrățișăm pentru a lăsa fără suflu o întâlnire circumstanțială între câmpuri.
Ochii se umplu de vinuri și absențe
cu rapiditatea unui ritm al clipirilor de pleoape ancorat în vene.
 

FOTOGRAMA
 
Es la vastedad del tiempo entre ventanas que se miran.
Abrazamos para dejar sin hálito un encuentro circunstancial entre estepas.
Los ojos se pueblan de vinos y ausencias
con la rapidez de un ritmo palpebral anclado en las venas.

marți, 11 iunie 2013

Haiku de Pere Bessó (trad. al rumano)




Fotografie



EM LLAVE EL COS
(Sunt oameni de fier
care-şi spală trupul în flăcări
Nora Iuga)
  
Alça, poeta,
la veu. L'atzar somriu
entre les ombres.

(de Postil.les, 2013)

 ME LAVO EL CUERPO

Alza, poeta,
la voz. Azar sonríe
entre las sombras.

ÎMI SPĂL CORPUL

Ridică vocea,
poete. Norocul tău
stă printre umbre.