luni, 26 august 2019

GRĂDINI*


GRĂDINI

In pădurea taiata 
nu mai intră nimeni 

Doarme dus declamatorul 
de versuri în rimă

Rochia miresei s-a rupt 
pe la margini

A zburat o albină de pe corola 
florii sculptate

Pocalele cu vin roșu 
stau răsturnate pe masă

O să imi iau un repaus de o zi
ca să mă delectez din rezervele 
grădinii de zarzavaturi


*poem și imagine de autor

joi, 15 august 2019

ACÂN*




ACÂN

În fiecare zi se face lumină
nu doar fiindcă e soare

Cei câțiva bătrâni de afară
vorbesc despre vreme 

Se vaieta far-să o vezi
în arbuști cucuveaua 

Orașul e ca un nor colorat
la poale de munte

Se aude un clopot sub seară
sau o sută de voci dintr-odată

Noaptea ne duce peste vad
cu o rapidă luntre

Dacă n-ar cânta un acân
ar parea că în jur e pustietate

Zilele toate le-ai lăsat 
le aduni într-un cufăr de hăine

*imagine și poezie de autor


duminică, 11 august 2019

ECOURI*



ECOURI

Unde duc toate drumurile 
nu e vreun final așteptat
o peșteră își deschide
porțile de văzduh
ca să facă popas călătorul
care duce în spate
o parte din drum sau tot drumul
cu spini înfipți în călcâie
cu tolba bălăbănindu-i-se 
vârful cârjei cercetând  
duritatea pământului solul
ce scoate sunete seci le împrăștie 
pe fiecare dintr-un punct diferit
ecouri care răspund repetat
dinspre ceruri și ape neîncepute 
terminând pe sub praf

*poezie și imagine de autor

sâmbătă, 3 august 2019

MECI



MECI

Îți cauți poemele prin sticlă
dincolo de geam
ditamai ocupație căreia
i se dedă uneori poetul

Poate fi o păcăleală
o fază dintr-un ultim joc 
cu mingea cea peticită 
pe care nu o poți atinge
nici cu varful degetelor
și nici geamul nu-l sparge
ci trece prin refracție
lovindu-te direct în piept
fapt care te face să icnesti
ca portarul cel care 
cu multă șansă
își salvase echipa
de la iminenta înfrângere
în ultimile clipe ale meciului



Poem* de Domingo Acosta Felipe


***
Algo gotea como un grifo.
El insomnio de un plato que estremece los instintos.
Es un reloj o el hambre
la injusticia,
el desayuno ausente
que habla con los mirlos.
Después el agua se bebe el sueño con sus brazos
hasta negar el paraíso.
La calle pasa 
como un almuerzo en el exilio.
Yo no despierto, 
sigo descalzo en la toalla,
sigo desnudo 
en el bolsillo.

Islas al Sur, Ediciones Plutonio, 2018
© Domingo Acosta Felipe, poema de La sombra del guaydil

***
Ceva picură într-una ca dintr-un robinet.
Insomnia e o hrană ce trezește instinctele.
E un ceas sau o sete
siluirea dreptății,
se discută cu mierlele
în lipsa dejunului.
Apoi se bea visul cu brațele lui
până faci să dispară tot paradisul.
Strada pare scurtă
ca un prânz luat în exil.
Eu nu mă trezesc,
rămân desculț sub plapumă,
rămân nud,
fără de buzunare.

*trad. din spaniolă de A. Langa