miercuri, 30 mai 2018

Poem de Ed Pobuzhansky (traducere din rusă în română*)

Scrisoare prietenului Doru Ciocanu în Canada

Vrei să știi ”cum viața?”, ia aminte!
Trăiesc de parcă nu aș fi trăit.
Pe aici și roșiile sunt zdrobite
Sub roțile mașinii. Fruct oprit.

Stă statul deasupra ca să vadă
Cine și când și cui i se închină.
Departe e Moldova și Canada, 
Mai e și-acel Dodon, coadă de câine...

Au îndesit-o popii, vin cu moaște,
De parcă aduc un sac de sănătate.
IIsus Hristos, acum dac-ar renaște,
N-ar fi lăsat să stea nici peste noapte.

Pe-aici nu-i adevăr și nici dreptate,
Dar eu citesc demult printre cuvinte,
Iar rândurile sunt în rusă, frate!
Fii sănătos! Și, asta, ia aminte!

*A. Langa


Письмо другу Doru Ciocanu в Канаду

Ты хочешь знать, кум вяца*, друг мой Дору?
Живу как будто на краю беды.
У нас тут, Дору, давят помидоры.
Бульдозером. Запретные плоды.

Роскомнадзор тут ловит всех на слове,
За мной следят из окон и икон,
Такого нет в Канаде и Молдове,
Хотя в Молдове тот ещё Додон.

К нам привезли опять святые мощи —
От немощи целительный ковчег.
А явится Христос, босой и тощий,
Его не впустят даже на ночлег...

У нас тут мало правды, много Крыма,
Но я давно читаю между строк,
А строки-то на русском, на любимом!
 
Ну, будь здоров!
 И пей томатный сок.

(с) Эд Побужанский

joi, 24 mai 2018

Poem de Eloy Sánchez Rosillo*


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
... regresar al lugar conocido
-casa apagada, seca geometría-
con los ojos muy viejos, sin nada entre las manos,
y seguir contemplando con dolor y en silencio
nuestra nada más íntima: la muerte acostumbrada.


***
… să revii pe meleagurile tale
-casă pustie, simplă geometrie-
cu privirea pierdută, cu mâinile goale,
și să continui să cauți cu dor și în tăcere
la ceea ce ți-a fost mai drag: moartea eternă.

*trad. din spaniolă de A. Langa

marți, 22 mai 2018

DRUM NEUMBLAT*




DRUM NEUMBLAT

În ochii tăi își dau întâlnire razele,
orice zi e un pas spre paradisul pierdut,
trec peste munți norii cu fruntea înaltă
și se opresc pentru o clipă pe pisc.

Urci sau cobori, curge pe alături izvorul,
iezii zglobii zburdă prin ierburile lor,
stă încrustată o cruce pe cer, prin coclauri
zace uitat drumul cel neumblat.

CAMÍ INACCESSIBLE

Als teus ulls es donen cita els llamps,
cada dia és un pas cap al paradís perdut,
creuen els monts núvols amb el front alt
i s’aturen un moment al cim.

Puges o baixes, corre al costat de la font,
àgils cabrits s’enjogassen en les seues herbes,
s’ha empedreït una creu al cel, pels deserts
jau abandonat el nostre camí, inaccessible.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

joi, 17 mai 2018

Procura de lo imposible de Ida Vitale (trad. în română*)

Fotografia postată de Antonio Moya.
(Ida Vitale (Montevideo, 2 de noviembre de 1923) es una poeta, traductora, ensayista, profesora y crítica literaria uruguaya)

EXILIOS

Están aquí y allá: de paso,
en ningún lado.
Cada horizonte: donde un ascua atrae.
Podrían ir hacia cualquier grieta.
No hay brújula ni voces.

Cruzan desiertos que el bravo sol
o que la helada queman
y campos infinitos sin el límite
que los vuelve reales,
que los haría casi de tierra y pasto.

La mirada se acuesta como un perro,
sin el tierno recurso de mover una cola.
La mirada se acuesta o retrocede,
se pulveriza por el aire,
si nadie la devuelve.
No regresa a la sangre ni alcanza
a quien debiera.

Se disuelve, tan sólo.

EXILURI

Sunt aici și acolo: în trecere,
în nici o parte.
La orice orizont: unde arde un tăciune.
Ar putea pleca spre oricare falie.
Nu există busoală și nici voci.

Trec prin pustiuri unde soarele mare
sau frigurile frig,
peste câmpuri infinite și fără de margini
care îi fac să fie ceea ce sunt,
care i-ar face să fie ca pământul și iarba.

Privirea se lasă în jos, pare un câine
ce nu are putere nici să dea din coadă.
Privirea se lasă în jos sau se reîntoarce,  
dispare departe, în aer,
dacă nimeni din jur nu răspunde.
Nu revine în sânge și nici nu ajunge
unde ar trebui.

Dispare, atât doar.

*A. Langa

miercuri, 16 mai 2018

NEGACIÓN de Sagrario Hernández (NEGAȚIE*)


 Fotografia postată de Sago Say.
(Sagrario Hernández (Sago Say) es una poeta barcelonesa nacida en Piedrabuena (Ciudad Real)), imagen escogida de la red

NEGACIÓN

Apaguemos las luces y cerremos las puertas,
aquí ya no queda nada ni nadie.
El amor tomó el camino de la noche oscura,
la esperanza se mimetizó con las palmeras
y ahora, altísima, ignora que antes fuimos su paisaje.
Apaguemos el horizonte, y cerremos los ojos,
aquí ya no queda luz ni espacio ni mañana.
No queda nada ni nadie.
Ni tan siquiera muerte, como liberación del alma.
Solamente una golondrina,
intentando su imposible nido,
en la geometría absorta de tus ojos.

NEGAȚIE

Stingem lumina și închidem porțile,
aici nu rămâne nimic și nimeni.
Dragostea a luat calea nopții întunecate,
speranța devine un tot întreg cu palmierii
care acuma, de acolo de sus, ne ignoră.
Tragem cortina peste orizont, închidem ochii,
aici nu rămâne lumină, nici spațiu, nici ziua de mâine.
Nu rămâne nimic și nimeni.
Nici chiar moartea, ca eliberare a sufletului.
Doar o singură rândunică,
încercând să își facă imposibilul cuib
în lumea abstrasă a ochilor tăi.

*(trad. în română de Andrei Langa)

duminică, 13 mai 2018

Poem de W. B. Yeats (traducere din spaniolă în română*)


Resultado de imagen de foto ---W. B. Yeats---
(foto - Wikipedia, versiune în spaniolă de Antonio Moya)

***
... olvidado nuestro confuso ruido, 
toda alma es capaz
de lanzar un chillido 

dulce y cristalino alguna vez.

***
uitată e forfota noastră confuză, 
tot sufletul are darul
să scoată un chiot 
dulce și cristalin măcar o dată.

*A. Langa

sâmbătă, 12 mai 2018

El Amor después del Amor de DEREK WALCOTT (traducere în română*)


Resultado de imagen de DEREK WALCOTT foto
DEREK WALCOTT
(Poeta y dramaturgo caribeño: 1930-2017-Sta.Lucía)


El Amor después del Amor

Llegará el tiempo
en que, con alegría
te saludarás a ti mismo al llegar
a tu propia puerta, y en tu propio espejo
cada uno sonreirá ante la bienvenida del otro.
Y dirá, siéntate aquí. Come.
Amarás otra vez al extraño que fuiste.
Dale vino, dale pan. Devuélvele tu corazón
a si mismo, al extraño que te amó.
durante toda tu vida, a quien ignoraste
por otro, a quien te conoce de memoria.
Quita las cartas de amor de los estantes,
las fotos, las notas desesperadas.
Arranca tu propia imagen del espejo.
Siéntate. Celebra la vida.

Versión: Isaías Garde

Dragostea de după dragoste


Veni-va o vreme
în care, cu bucurie,
te vei saluta ajuns fiind
la propria poartă, și în propria oglindă
va surâde fiecare la vederea celuilalt.
Și vei zice, așază-te aici. Gustă din bucate.
Îl vei adora din nou pe ciudatul care ai fost.
Dă-i vin și pâine. Întoarce inima 
ție însuți, ciudatului care te-a iubit
toată viața, pe cine ai ignorat.
Aruncă scrisorile de dragoste ale clipelor,
fotografiile, notițele făcute din disperare.
Smulge imaginea ta din oglindă.
Așază-te. Sărbătorește viața.

*A.Langa

Mercedes Ridocci. Expresión-Danza y Poesía (poema traducido al rumano*)

Fotografia postată de Mercedes Ridocci.

***
Tăcere, 
uitare, 
absență.

*A.L.

joi, 10 mai 2018

DRUM DUS-ÎNTORS*


DRUM DUS-ÎNTORS

Adevărul e că nu doare nimic,
dormi liniștit până hăt-târziu,
mi te scoli înfometat de imagini,
torni apă bonsaiului semiuscat, 
semeni ogorul cu porumb bun, 
ales special pentru roade înalte, 
lași găinile să ciupească pe afară 
firele tari de troscot de pe cărare, 
curăți oglinda îmbibată de praf,  
atât cât să-ți poți vedea chipul,
soarele îl prinzi printre gene -
un vechi și arhicunoscut obicei -
așa te transformi de tot în om
și abia atunci începi să pricepi
că există doar drum de întoarcere.

*A.L.

ALGUNA VEZ DE ANDRÉ CRUCHAGA (traducido al català y rumano*)


Fotografia postată de Pere Bessó.
ODATĂ, CÂNDVA

Cândva, într-un loc anume, îngerul și rănile sale, copacul nevăzut al vântului, diversele oglinzi ale visului dispărute sub pleoape.
La ușa sau în absență, nu voi aștepta nicicând altceva decât visele-mi, dar voi păși descărnat cu degetele.
Ca o pasăre m-am ferit mereu de tot ce nu era zbor.
Pe epiderma uitării se mișcă ramurile sângelui care îmi sprijină trupul și această absurditate a muștelor.
Cineva, adeseori, dormitează între florile propriilor țoale.

*Traducido al rumano por Andrei Langa

ALGUNA VEGADA

Alguna vegada, en algun lloc, l’àngel i les seues ferides, l’arbre invisible del vent, els diversos espills de la son enfonsats en les seues palpebres.
En la porta o les absències, mai no esperí cap altra otra cosa que no foren els meus somnis, però caminí descarnat amb els meus dits.
Com un ocell sempre fugí del que no fóra vol.
Damunt de la pell de l’oblit nien les branques de la sang que em sostenen i l’absurd de les mosques.
Algú, sovint, dorm en la flor de les seues andròmines.

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ



ALGUNA VEZ

Alguna vez, en algún sitio, el ángel y sus heridas, el árbol invisible del viento, los diversos espejos del sueño hundidos en sus párpados.
En la puerta o las ausencias, nunca esperé otra cosa que no fueran mis sueños, pero caminé descarnado con mis dedos.
Como un pájaro siempre huí de lo que no fuera vuelo.
Sobre la piel del olvido anidan las ramas de la sangre que me sostienen y el absurdo de las moscas.
Alguien, a menudo, duerme en la flor de sus cachivaches.

De “Poemas del descreimiento”, 2018.




marți, 1 mai 2018

Ecaterina Deleu traduce cu ”lejeritate” și ”exactitate” o carte din italiană…



Moto: O traducere este proastă atunci când e mai clară, mai inteligibilă decât originalul. Asta dovedeşte că n-a ştiut să păstreze ambiguităţile, că traducătorul a tranşat: ceea ce este o crimă (Emil Cioran).

LUNA BUFĂ: Giani Rodari și Italo Calvino – Lejeritate și Exactitate (Chișinău, 2017), cartea la care ne referim, semnată de Maria Grazia Ferraris și tradusă în română de Ecaterina Deleu, poate fi catalogată ca fiind o noutate editorială de referință în domeniul traducerilor în română din limba italiană.
 După cum s-a subliniat cu destulă pertinență: ”Romantismul traducea conform unui context potenţial. Realismul punea accentul pe compararea sistemelor stilistice ale limbilor respective iar traducătorul modern a îmbinat o metodă subiectivă bazată pe memoria sa lingvistică, pe cultura şi talentul său, cu o metodă obiectivă întemeiată pe lingvistica comparată, având în obiectiv nu numai cuvintele şi propoziţiile, ci opera în întregul ei.”(Metamorfozarea textului prin traducere, Bianca Oana Han).
Privită dintr-o perspectivă eminamente modernă, în traducerea efectuată de Ecaterina Deleu se respectă cu strictețe rigorile lingvistice ce le impune o lucrare de acest gen, traducătoarea punctând cu precizie de invidiat datele esențiale ale analizei critico-literare și biobibliografice ce se conțin în volumul original. Iată de ce limbajul utilizat nu lasă loc pentru dubii, creând impresia unui tot unitar cu originalul, fapt ce l-a făcut pe Vladimir Beșleagă, prefațatorul cărții, să caracterizeze textul tradus al cărții drept o ”transpunere elegantă” în română.
Interesul sporit ce l-a manifestat Maria Grazia Ferraris față de operele celor doi exponenți de frunte ai neorealismului italian din perioada postbelică a contribuit într-un fel la promovarea curentului literar propriu-zis. Literatura scrisă sub imperiul neorealist, de rând cu cinematografia sau teatrul, au marcat o perioadă de aur în cultura italiană și, în acelaș rând, a avut un impact pozitiv în lumea artelor. Astfel că e explicabil de ce a fost tradusă și în română cartea despre viața și opera lui Giani Rodari și Italo Calvino (ultimul dintre ei susținut la debut de Cesare Pavese), doi scriitori de frunte ai curentului neorealist, primul cunoscut fiind mai ales prin poemele și prozele sale pentru copii, al doilea manifestându-se în beletristică, cu toate că pe parcurs ambii s-au distanțat de programul curentului respectiv.
Încă un fapt pe care trebuie să îl menționăm și care nicidecum nu trebuie trecut cu vederea ține de plecarea autoarei în emigrație pe parcursul a câtorva ani, în Italia, experienața determinantă în viața ei, timp în care italiana i-a devenit a doua limbă maternă, iar cultura italiană i se impregnează în toată ființa, deși au trecut mai mult de zece ani de când împreună cu toată familia a revenit și s-a stabilit cu traiul la baștină.
Nota bene: Ecaterina Deleu,  conform celor relatate de portalul Platzforma, este doctorandă la Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştinţe a Moldovei; autor de articole ştiinţifice la tema generaţiilor secunde de migraţie, publicate în Republica Moldova, România şi Italia; membru al asociaţiilor cetăţenilor moldoveni din Italia: Familii Migrante, San Mina Onlus. Autor al numeroase articole publicate în ziare şi reviste din Republica Moldova: Gazeta Basarabiei (ziarul migranţilor moldoveni); Moldova de oriunde; Moldova; Dreptul Meu (editat cu spijinul PNUD Moldova), portalul www.stiripozitive.eu ş.a. Este autorul studiului de cercetare I migranti moldavi in Italia e a Roma, publicat în volumul Osservatorio Romano sulle Migrazioni, Roma: IDOS, 2009; articole în italiană, în revistele Peacereporter, Mondolibero şi Moldbrixia – Italia. absolvit  fără de care nu e posibil de realizat o lucrare de acest gen.  

Consemnare - A. Langa
           

Poema de Alejandra Pizarnik (trad. al rumano*)


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
Mata su luz un fuego abandonado.
Sube su canto un pájaro enamorado.
Tantas criaturas ávidas en mi silencio
y esta pequeña lluvia que me acompaña.



***
Își stinge lumina un foc abandonat,
Urcă sus de tot cântecul o pasăre îndrăgostită.
Atâtea făpturi hrăpărețe în tăcerea-mi
Și astă ploaie măruntă ce mă acompaniază.

*A.L.

Poema de César Curiel (trad. al rumano*)


 

***
Hay poemas que se llevan dentro
que nunca salen
son esos que se esconden
que van escritos bajo la piel
en cada arruga
en los gestos,
de ahí no salen.
Son los poemas que viven
en uno
los que en ocasiones queman,
rasgan, lloran
son esos versos
que se plasman
en los ojos
los que gritan con la mirada.

***
Există poeme undeva înăuntru
care nu mai apar
sunt din cele ascunse
scrise sub piele,
în fiecare rid,
în gesturi,
nu mai ies de aici.
Sunt poeme trăite
la singular
care frig în anumite momente,
crestează, plâng
sunt versuri
ce se plăzmuiesc
în ochi
cele ce vociferează cu ochii.

*A.L.

IATĂ DE CE*



IATĂ DE CE

Soarele apune
ca zâmbetul ascuns pe chipul unui poet…

Iată de ce drumurile duc în nicăieri,
se împotmolesc toate undeva în vid,
masa cea goală își caută scaunele
lăsate la întâmplare în jur.

Pământul respiră rar,
cu toate pădurile deodată,
cu toate izvoarele privind spre cer,
ca un copil care își recunoaste părinții.

O rază rămasă pe cer străpunge privirea,
un sătuc se afundă în hăul de sub orizont,
iată de ce de fiecare dată apune soarele,
ca să ne aducă pe toți mai aproape de cer.

*A.L.


HEUS ACÍ PER QUÈ

El sol es pon
com el somriure amagat del rostre d’un poeta…

Heus ací per què els camins no duen enlloc,
en algun lloc s’entollen tots en el buit,
aquella taula buida busca les seues cadires
deixades de qualsevol manera al voltant.

Estranyament respira la terra,
amb tots els boscos alhora,
amb totes les fonts mirant cap al cel,
com un un infant que reconeix els pares.

Un raig romàs al cel penetra la mirada,
un poblet s’afona a l’abisme sota l’horitzó,
heus per què cada vegada que es pon el sol,
és per dur-nos a tots més a prop del cel.

*Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ