marți, 18 august 2020

Respirație*



RESPIRAȚIE

În foaia de staniol
învelești gustul pâinii
peștelui pescuit pe lac
i-ai împachetat doar mirosul
așa te pornești la drum
fără corpul din carne și oase
silabele unui cântec nemaiauzit
acompaniază scheletul din sare
respirația îți ajunge până la colț
ocolind casa de cleștar
câini de după gard neadormiți
grădină fără de fructe
cu pomii părăsiți de păsări


RESPIRACIÓ

En paper d’albal
emboliques el sabor del pa
del peix pescat a l’estany
i has embolcallat només l’olor
així te’n vas de viatge
sense el cos de carn i os
les sil·labes d’una cançó inaudita
acompanya l’esquelet de sal
la respiració t’aplega al límit
donant la volta a la casa de cristall
cans de darrere del clos vigilants
jardins sense fruits
amb arbres desproveïts d’ocells


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

vineri, 14 august 2020

Îngeri*





INGERI

Îngerii nu înjură niciodată
nu cerșesc și nu se ceartă
de la fărâmiturile de pâine și vinul
rămas de la masa bogaților
nu bagă în gură mai mult
decât pot mesteca de fapt
ei nici nu mănâncă
ci fac hulubași din miez de pâine
ni-i pun pe limbă atunci când ațipim
și astfel ne trezim plini de viață
ca să trăim încă o zi fără să ne fie frică
de fiarele ce umblă pe afară

ÀNGELS

Els àngels mai no juren
no pidolen ni demanen
pessigolles de pa i el vi
sobrant de la taula dels rics
no posen en la boca més
del que poden mastegar de veres
ells ni tan sols mengen
sinó que fan colomets de miques de pa
i ens els posen en la llengua quan ens adormim
i així ens despertem plens de vida
per a viure encara un dia sense por
de les feres que rondinegen a fora

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

duminică, 2 august 2020

Ante la ventana (Dincolo de geam*) de ANDRÉ CRUCHAGA





 
ANTE LA VENTANA

Ante la ventana el espejo derramado de la lejanía. Aquí, se desvanece el tiempo en lo perdurable y serpentea como los párpados de la cumbre. En los residuos de la conciencia, los riscos del subconsciente colgando de una lágrima. (En la mirada, solo el espejo astillado de la brisa o una campana de ceniza congelada. Lo demás es la astilla de una fiebre interminable.)

DAVANT DE LA FINESTRA

Davant de la finestra l’espill vessat de la llunyania. Ací, s’esvaneix el temps en allò perdurable i serpenteja com les parpelles del cim. En els residus de la consciència, els cingles del subconscient penjant d’una llàgrima. (En la mirada, només l’espill asclat de la brisa o una campana de cendra congelada. La resta és l’estella d’una febre interminable.)

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ

DINCOACE DE GEAM

Dincoace de geam oglinda difuză a depărtărilor. Aici, timpul dispare în eternitate și urcă pe pleoapele înălțimilor. Pe resturile amintirilor, protuberanțele subconștientului atârnate de o lacrimă. (În privire, rămasă doar oglinda spartă a brizei sau un clopot de cenușă împietrită. În rest domină reminiscențele unei febre ce nu mai sfârșește.)

*Poema traducido al rumano por Andrei Langa

Del libro: Precariedades, 2020





Ceas imprecis*



CEAS IMPRECIS

Zi de naștere ce o treci în galop
ți se trage o poză standart

Nedumerire pe chipul întinerit
peste noapte cu vreo două decenii

Pierdută relațiunea cu timpul
un ce jour cu itinerar diferit

Cerc al unui ceas imprecis
conturat pe malul de nisip

sâmbătă, 1 august 2020

Ferestre*



FERESTRE

În adâncul inimilor noastre
fiecare ducem câte o fereastră
asta așa ca să nu știe nimeni
(cine ar vrea să i se uite înlăuntru?)

Așteptăm să ni se întâmple ceva
ceva foarte și foarte frumos
tot întrebând trecătorii grăbiți
dacă nu au văzut niște păsări

Din șirul clădirilor răsfirate
crescute în pădurea de pin
dezasamblăm toate ferestrele
ca apoi să le luăm cu sine

Le ascundem cât mai departe
de ochii curioși ai oamenilor
le prindem cu niște cuie 
acolo în adâncul inimilor