Ieri

IERI

Moartea e cea care

râufneşte prin pori 

pregătiți-vă de o noua viață 

Moară de vânt

MOARĂ DE VÂNT 

O veche moară de vânt 

unde se face făină 

fără să se învârte morişca

Éxito

ÉXITO 

Mā închin animalelor mari și celor mai mici totodată sunt omul fără ciupici și fără cravată 

cunosc sentimentul acut când ți se scuipă în suflet de un de astfel de deranj nu m-am ferit niciodată 

dornic de un sărut fie și cel al morții trăiesc din trecutul tăcut datorită sau poate din cauza sorții 

Mortua est

MORTUA EST

Moartea merge pe jos

nu are nici măcar trotinetă

dar poate să ia pe sus

toată lumea

Trecut

TRECUT

Cum se împacă bucatele noastre între ele laptele fiert cu tăieții bunicii cartoful prajit cu mânătarca 

vraftul de plăcinte cu varză și mărar tronează în mijlocul mesei rupi din el cu sațietate până nu rămâne nimic

morcovul viu cu sfeclă roșie presărat cu sare se asortează și dă gust la cea mai sănătoasă memorabilă mâncare 

ciupim din grădină luii Zeus zmeura rară cu arome ce iată ne intră deîndată în nări ca sâ ne întoarcă în trecut

Păianjen

PĂIANJEN

Poezia o fi poate altceva

o pânză de păianjen 

întinsă peste trecut 

Trăiam pe atunci un alt timp

acum aruncat alandala 

în podul casei

Drum

DRUM

peste drum în casa vecinului nu mai locuiește nimeni 

se târasc până într-acolo niște jivine la adăpost 

nu se grăbesc merg alene fără de tren și mașini 

nu achita vreo taxă ca sâ ajungă la destinație 

trec ușor drumul ce desparte o casă de alta

Casă

CASĂ 

E undeva departe departe  de noi pământul 

nu mai călcăm pe el ca odinioară părinții noștri 

mergem cu trenul ne duce șuvoiul de gânduri 

zburăm peste nori și ne pare că suntem în neant  

gonim cu mașinile înainte și înapoi ca un pendul

compunem poeme memorabile în avion 

acestea însă rămân acolo nu pot sâ coboare pe trapă 

au temerile lor de creaturi nepământene 

Paradigmă

PARADIGMĂ 

Suntem încă vii marea ne privește de sus

poveștile toate ne transformă în mituri 

mārturii ale vietii trec cu tandrețea țanțarului 

acesta ne suge sângele dar ne lasă corpul întreg 

No hacemos nada en la vida/Nu facem altceva în viață de José Saramago

 

No hacemos más en la vida

                

 No hacemos nada en la vida  que  ir

                 buscando 

                                       el

                                       lugar 

                                                donde

                                               quedarnos

                                                          para

                                                    siempre"

Nu facem altceva in viață 

Nu facem altceva în viață  

decât să căutăm locul de 

veșnica odihnă 

Poem de Ernesto Sabato (trad. în română)

.                   "A  la  vida  le   basta

                     el

                     espacio 

                                        de

                                                  una

                                               grieta

                          para  renacer" 

***

"Vieții i-ajunge 

și o simplă fisură 

să înflorească"

Pled

PLED

Nu umbli la doftori ai obosit să-i asculți cum se vaietă suni la vecin care e viu și se uită prin gaura cheii 

Rupi din gard o creanguță de mur ce parcă ar fi vrut să-și înfigă gheruțele gri în vârful plat al olimpului

Treci de aici pășești peste sute de gropi deodată prăpastii mici goluri ce vor să mi te înghită 

Ai învățat undeva cum să eviți prăpastiile pui peste ele un pled faci un pod arcuit în stil romanic

Zare

ZARE

Umbre se sting pare înzadar drumul făcut mâini se întind ajung la părinți 

Nimic nu-i cum a fost un vânt prielnic duce corabia în larg valuri se vaietă 

Iată zarea o lumină ce vrea larg să zâmbească primitoare cu toți

Vid

VID 

Devine trista expresia feței când nu ai ce ascunde ochi închiși șoptind ceva nedeslușit de după lentile 

Întâiul și ultimul val ce atinge nisipul unei plaje pustii străinul ce pășește încet pe mal fără să știe 

Vid văzut cum se mișcă pe creasta muntelui o boare de vânt face înconjorul întregului corp

Nu mergi ci citești cuvinte pe scoicile sparte le aduni grămăjoară și așa aranjez altfel spațiul 

Tic-tacul

TIC-TACUL

Nu se termină aici totul abia începe trupul redevine pământ ca o datorie întoarsă 

Tic-tac-ul auzit din pereți se precipită uneori nu se oprește are și el micile lui defecțiuni 

Țineți-vă departe de pereții casei puneți între voi un vraft de perine poate muțește 

Cei care aud și în somn cum răsună tic-tacul știu de propriul sfârșit câte ore au de trăit 

Vatră

VATRĂ 

Unde găsești un izvor soarbe din el poate fi ultima apă de pe pământ 

o pădure e forma de trecere în neant doar că are și niște margini 

corpul se întreabă cât o să mai zăbovim pe aici nici el nu știe 

cireșii cei copți nu se ceartă cu ciorile deși ar avea pentru ce

norii acoperă toate tarabele noastre încărcate cu verdețuri uscate 

mama cocea într-un singur cuptor jumătate din pâinea satului 

Chuky

trei luni

13 ani

CHUKY

E pe undeva rătăcit câinele nostru

s-a transformat într-o piatră sau într-un alt câine

a îmbătrânit nițel dar nu se vaicară 

vine noaptea când dorm și-mi linge mâinile 

má trage de bretele ca să mă trezească 

se învârte în juru-mi mă protejează 

mișcă din coadă simt o adiere de dragoste 

sigur nu-i de la nimeni e de la el

Everest (trad. al español)

EVEREST

Să nu te apropii de un om solitar o să te doară copacul crește până la cer fără să știe de ce 

nu sunt case pe vârfuri de munte și nici oameni haloul soarelui le-ar absoarbe

nimeni nu va ști - chiar de va vrea cu putere - ce se află înăuntru unei găuri negre

EVEREST 

No te acerques a un hombre solitario te va a doler - el árbol crece sin saberlo hacia al cielo 

no hay casas en el punto más alto de las montañas y no tocarás nunca la piel de una estrella 

nadie y nunca sabrá - aunque tan fuerte lo quería - lo qué hay dentro de un agüero negro

Copleș

COPLEȘ

Drumurile au vârsta lor linii lungi duc la cer început și sfârșit infinit fără luciul faianțelor

Un copleș face primii pași cade rău se ridică urmărește un scop de nimeni știut nici de el cunoscut 

Erau zile

ERAU ZILE

Ai fost iarbă barba îti creștea până la brâu o bătrânică îți făcea descantece să nu boleşti 

Regele tău se plimba în căruțe trase de cai o mulțime de oameni îl aplaudau

Era pace și cerul se rotea îmbietor prin orice ochi de lumină priveai în trecut

În tromba de praf se afla un înger iar regele îl lua cu sine și-l ținea pe genunchi 

Erau zile când oamenii se bucurau de o petală de un petec de pământ ce-l aveau

Cuvânt

CUVÂNT 

Viata mea nu înseamnă nimic nici a ta două flori firave trecând prin ploiae 

Exista un capăt de drum unde se odihnesc toate lucrurile adunate gramadă 

Te-am sunat să îți spun un ultim cuvânt cel pe care nu l-am pronuntat niciodată 

Cine știe dacă o să-l zicem într-o zi când niciunui din noi nu va ști să vorbească 

Univers

UNIVERS

Răii îți iau fața ei nu stiu ce e viața 

Lumina se aprinde acolo unde-i minte

Și cântecul se știe e suprapoezie

În pântecul flămând durere e și cânt

Aprinzi o lumânare și soarele răsare  

Castele pe mormânt cresc în același rând 

Lumină și întuneric un univers feeric

Mezini

MEZINI

Lași ce ai adunat mezinului el te va înmormânta îți va pune și cruce la căpătâi 

Mezinii între timp devin mizantropi se schimbă sub sori polurile pământului 

Omul dă mâna cu diavolul se îmbrățișează îi zâmbeşte ușor știe ce va primi în dar

De sub pământ părinții ne privesc printre gene se întreabă în surdină de ce

Joc

JOC

Să vedem ce se întâmplă 

Câinele sapă o groapă în pământ acolo nu-i aur nici dracii nu ies la suprafață 

O fi poate ouă de șarpe de casă sau apa proaspătă a unui izvor apărut din senin 

Să vedem ce se întâmplă 

Un șoarece vagabond iese din gaură câinele se joacă de-a v-ați ascunselea  

O altă zi

O ALTĂ  ZI

Mâine o să fie altfel o altă zi vom trage de soare cu ațele tot ce pare înțepenit se va trezi în zori

Vraciul își va face treaba va izbi seva din salcia seacă se vor clădi case noi peste ruina cetății 

Faceți voi ce doriți o să izbutiți doar să bateți cuiele peste zi o să crească la loc buruienile 

Ovoizi

OVOIZI

Ador ovoizii o gură ieșită din ou reptile cu piele solzoasă curcani și găini la un loc

Vezi peștele ce își așează icrele în coloane de atac așteaptă așa umil să ecluzioneze 

O fi poate viață lor scurtă visare zboară înoată doar noi bipezii privim în pământ 

Fantome

FANTOME

De prea multă lumină 

cerul cade

lucrurile dispar si ele 

se prefac în umbră 

înțepenesc pe rând 

în poziții orizontale 

se deformează brusc

sub forța gravitațională

le gabjim într-un colț 

ca pe niște fantome 

ce nu pot să vorbească 

Pământ

PĂMÂNT 

Nicăieri nu te afli acasă nici chiar în casa ta taie mercurul ce urcă în termometru trage o linie neagră 

Lungește durata zilei cu o zecimală macină grâul ce abia încolțește lasă-i morarului partea sa și pleacă 

Acea vrere de a impune pământul să crească plantelele tale e pasageră ea nu va da roade

Să biruie chirul iarbă să încolțească pe geamul prin care privești cum se împacă pământul cu cerul

Val

VAL

Atât cât ți e dat să traiesti născut din soare 

drumurile pe care pășești umbrele tale

Turnul de fildeș măreț sau peștera ce te adastă 

vine uitarea ca o piază rea căderea noastră 

Chipul senin coperit de pământ pace divină 

vântul cel venit din alt vânt o mărturisire 

Ram ce tremură în Arborele nalt trup și tăcere 

gură în care a încolțit un cuvânt o ultima vrere 

Ziua cea scurtă ce mi te-a ținut în brațele sale 

sângele ce iată -vai! s-a oprit din lunga sa cale

Reazemul ce poate l-ai avut cel de pomină 

mână cea mică dintr-un trecut ținută de mână 

Mânzul ce zburdă voios pe un deal și hărmăsarul 

icoana lunii ridicată de val spusmos a fost valul

Pietre

PIETRE

Încearcă să vorbești

cu pietrele

ele o să-ți spună

ieșind din pământ 

cum e să fii piatră 

Amintiri

AMINTIRI

Nu mai aminti și de alte amintiri prefă-te că le-ai uitat 

alungă tristetea cu lama de barberit 

taie cocoșul ce te trezește în fiecare dimineață 

du-l la abator cu boii si vacile laolaltă 

Ce carnagiu acolo se aud urlete ca din iad 

animale miloase se lasă tăiate 

cocoșul scapă iarăși nevătămat și dis-de-dimineață 

urcă pe acoperiș și chiamă la viață lumea

Mesopotamia

MESOPOTAMIA

Nu se mai compun versuri de peste trei mii de ani

Ultimele cânturi au fost scrise de un anonim pe un pergament 

 

Poem cu prieteni

POEM CU PRIETENI

Șterg prietenii din agendă las poate unul sau doi pe ceilalti îi bag în legendă în pachet de gunoi

Iertat fie-mi gestul pare-se imoral dar nu beai zaț sau resturi ci o simpla cafea

Chiar de-o sorbi cu străinul sau în mod solitar e mai dulce ca vinul și are gustul amar

Voi începe metania cu ditamai maturoi arunc vasele sparte cu tot cu muștele roi

 

Elon

ELON

Trădând de o mie de ori Iuda umblă cu degetele-furculiță prin blide mănâncă si ultimele resturi de slană

A slăbit are cearcăne sub ochi n-a mâncat de o sută de ani așa bine din blidul altuia și - culmea - mai vrea să mănânce 

Oglinzi

OGLINZI

Golul nu se reflectă în oglinzi e solitar solemn ca un domn îndrăgostit peste poate de o principesă  

Acel domn-señor nu așteaptă la rând să facă furori printre multlmea de pețitori înaintea chesarului

Oglinzile absorb făr-să  īntrebe orice miscare și el a decis dintr-odată să pășească direct în ochii domniței

Cer

CER

Pășești printre flori  adaugi culori 

Respiri pe sub valuri ridici alte maluri 

Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte 

Îmbraci haine simple un cer lacul umple

Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte

Și crește lumina prin trup de tulpină 

Iai cerul cu tine în ochi de lumină 

Rai

RAI

Când e să mori cineva mi te ia de picioare și te târâie până sub porțile raiului

De aici încolo ești nevoit să mergi singur

Solitarii

SOLITARII

Mai mereu singuri poartă o pecete pe frunte se mișcă fără picioare au doar ochi

Pe cine văd solitarii nici chiar pe ei înșiși sunt inși fără cravată cu pete pe blugi

Când mergi cu dânșii alături ei nu există întrați într-o stână de piatră se simt comod

Dacă poti să le prinzi privirea acolo se pierde tot universul si lumea cu tine cu tot 

Gardă nocturnă

GARDĂ  NOCTURNĂ 

Ca un atlet alergi zi și noapte ochiul stâng nu-l ajunge din urmă pe cel drept 

Recunoști că ai trecut  semaforul în roșu și promiți altădată sâ nu se repete

Noaptea ce-aprind lumini incandescente e ziua trăită doar că pe jumătate

Treci pe roșu din nou asigurându-te de astă  dată că în față nu ai pietoni

 

Umbre

UMBRE

Din sângele nostru  renaște un înger 

În apă sapă doar fantânarii 

Cu ochii înaltăm o columnă 

Cu gândul înconjurăm tot pământul 

Omul e umbra stelei polare 

Cerul din baltă e apă curată

Setea se stinge cu focul ce arde

Îmbrățișăm umbre de stele

Kinderland

KINDERLAND

Cei care ne-au învățat să rotungim cuvinte pe atunci când ședeam pe burtă azi abia dacă pot să vorbească 

Bunicele noastre moderne nu scot prune si nuci din buzunarele largi ale pestelcilor să-și îndulcească nepoții 

Îi îmbuibă pe micuții rebeli cu ciocolată kinder icre negre  cumpărate toate din Mall sau cu alte delicatesuri

S-au dus zilele toride de vară ce ne dezbrăcau în pielea goală să alergam desculț cu tălpile de șenilă pe afară 

Fiarele târâte din urmă au amuțit acum nu imită mașinile si nici nu scot rotocoale de fum din stratul de praf de pe drumuri

Urcat-am la volanul bolizilor vorbim la telefon cu robotul cel imbatabil ce dă indicații pe un ton amabil cum și pe unde să mergem

 

Măr

MĂR

Mai nimic nou în materie de poezie 

mărul a putrezit pierzându-și din înfățișare 

rămasu-i-au însă intacte semințele  

căutați atent în carnea fructului interzis

Scriu poezie din simplă  placere un cer incert ne acoperă regnul

Protecție sau pericol un nimb ce apară partea ascunsă a corpului

Plină pajiștea de oi si bovine scapară printre nori un bolid

Murii nu s-au copt mai e vreme un val de insecte atacă culturile

Sunt alterabile chipurile noastre cu toate felurile de sulemeneli

Crește într-un luminiș un arbol ce a văzut patru sute de ploi

Masă de pomenire

MASĂ DE POMENIRE

O parte din tine e prinsă sus la icoană apare în fotografii lipite prin albumuri 

Rază din cer ce străpunge pământul se împlântă în lutul izvorului fără de apă 

Săgeată cu vârf otrăvit înfiptă-i în pieptul muribundului trasă din ascunziș de către arcaș

Ochi orbiți ca de fiară urmăresc cu jind cum se stinge flacără focului ce până mai ieri îl încălzise

Teribila arătare a dat bir cu fugiții vine însă să se înfrupte mâncă tot din masa de pomenire

 

Fata Morgana

FATA MORGANA

O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați pe dos fără șireturi 

Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi

Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat 

Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea 

De aici încolo nu poți ocoli nici într-un  fel orizontul 

Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze

De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt 

Orizontul o fi poate o oază unde sălășluiește Fata Morgana 

 

Geam

GEAM

O dată pe zi cresc flori la ferești așa parcă dintr-o întâmplare 

Stai cu ochii întredeschiși și privești nu-i lumină și nici întunecare 

E noapte și zi la un loc după geam totul în jur pare fără schimbare

Un Poem cântărește un miligram altul poate o sută de grame

Poemul se soarbe până la fund fie că-i alcool sau apă curată 

Geam devenit artefact fecund sticlă pe privire-ați mulată

Nostradamus

NOSTRADAMUS

Farmecătoare-i efervescența faianțelor un colț de cer azuriu reflectat pe pervaz atrage privirile 

Ștergi praful invizibil asezat duscret pe suprafață lucioasă a gresiei miști umbra ofilită a florii

De sub ghiveciul umplut cu țărână scoți si cureți cu fairy vasul din care a servit supă de napi Nostradamus 

Punte/Puente (trad. al español)

PUNTE 

Ce punte perfectă e piatra

pe jumătate ieșită din apă 

în mijlocul unui pârâu

PUENTE 

Que puente perfecto es la piedra

salida del agua por la mitad

en el medio de un arroyo