Amintiri

AMINTIRI

Nu mai aminti și de alte amintiri prefă-te că le-ai uitat 

alungă tristetea cu lama de barberit 

taie cocoșul ce te trezește în fiecare dimineață 

du-l la abator cu boii si vacile laolaltă 

Ce carnagiu acolo se aud urlete ca din iad 

animale miloase se lasă tăiate 

cocoșul scapă iarăși nevătămat și dis-de-dimineață 

urcă pe acoperiș și chiamă la viață lumea

Mesopotamia

MESOPOTAMIA

Nu se mai compun versuri de peste trei mii de ani

Ultimele cânturi au fost scrise de un anonim pe un pergament 

 

Poem cu prieteni

POEM CU PRIETENI

Șterg prietenii din agendă las poate unul sau doi pe ceilalti îi bag în legendă în pachet de gunoi

Iertat fie-mi gestul pare-se imoral dar nu beai zaț sau resturi ci o simpla cafea

Chiar de-o sorbi cu străinul sau în mod solitar e mai dulce ca vinul și are gustul amar

Voi începe metania cu ditamai maturoi arunc vasele sparte cu tot cu muștele roi

 

Elon

ELON

Trădând de o mie de ori Iuda umblă cu degetele-furculiță prin blide mănâncă si ultimele resturi de slană

A slăbit are cearcăne sub ochi n-a mâncat de o sută de ani așa bine din blidul altuia și - culmea - mai vrea să mănânce 

Oglinzi

OGLINZI

Golul nu se reflectă în oglinzi e solitar solemn ca un domn îndrăgostit peste poate de o principesă  

Acel domn-señor nu așteaptă la rând să facă furori printre multlmea de pețitori înaintea chesarului

Oglinzile absorb făr-să  īntrebe orice miscare și el a decis dintr-odată să pășească direct în ochii domniței

Cer

CER

Pășești printre flori  adaugi culori 

Respiri pe sub valuri ridici alte maluri 

Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte 

Îmbraci haine simple un cer lacul umple

Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte

Și crește lumina prin trup de tulpină 

Iai cerul cu tine în ochi de lumină 

Rai

RAI

Când e să mori cineva mi te ia de picioare și te târâie până sub porțile raiului

De aici încolo ești nevoit să mergi singur

Solitarii

SOLITARII

Mai mereu singuri poartă o pecete pe frunte se mișcă fără picioare au doar ochi

Pe cine văd solitarii nici chiar pe ei înșiși sunt inși fără cravată cu pete pe blugi

Când mergi cu dânșii alături ei nu există întrați într-o stână de piatră se simt comod

Dacă poti să le prinzi privirea acolo se pierde tot universul si lumea cu tine cu tot 

Gardă nocturnă

GARDĂ  NOCTURNĂ 

Ca un atlet alergi zi și noapte ochiul stâng nu-l ajunge din urmă pe cel drept 

Recunoști că ai trecut  semaforul în roșu și promiți altădată sâ nu se repete

Noaptea ce-aprind lumini incandescente e ziua trăită doar că pe jumătate

Treci pe roșu din nou asigurându-te de astă  dată că în față nu ai pietoni

 

Umbre

UMBRE

Din sângele nostru  renaște un înger 

În apă sapă doar fantânarii 

Cu ochii înaltăm o columnă 

Cu gândul înconjurăm tot pământul 

Omul e umbra stelei polare 

Cerul din baltă e apă curată

Setea se stinge cu focul ce arde

Îmbrățișăm umbre de stele