STIX
Unde te afli acum nu este soare o boare de vânt te mângâie ca o mână rătăcitoare
Trupul pe care îl porți e o parte din tine cineva pleacă de aici altcineva poate că vine
Câmpul peste care treci începe de aice urmele mici le îneci cu valul de spice
Zilele zac peste tot lăsate în spate Stixul i-l treci în înot chiar dacă e noapte
COVOR
Au dispărut toate păsările au supraviețuit cele cu cioc acviln o simplă mutație
Ele nu respiră cu aer se lasa în voia soartei și așa se salvează de atracția pământului
Tu percepi viața altfel cineva trage de ațe și ți le așează într-un covor cu zorzoane
Fără zarvă în zavoi se termina aici toate temerile tale te asezi cu sfială pe vechiul covor
S-au risipit ore întregi de îngândurare din praful lor au crescut flori mari sub picioare
PERVAZ
Nimic nu rămâne din tot ce-i al nostru odată și odată iată că devine străin
Streașina casei se subțiază nu mai intră albina să-și lase mierea în stuful negrit
Vaza cu flori din fereastră s-a rostogolit în gol pe pervazul căzut ca o punte
