Trăim din teamă de a nu muri cumva cumplit sau dintr-o întâmplare
Cer luminos sau cer acoperit de nori mai noi ce rost pe urmă are
Ne invelim cu plapumă de lut se aud strigoi umblând prin podul casei
Nostalgici regi din vremuri din trecut stau iarăși sus direct în capul mesei
CALEA LACTEE
Suntem simple amintiri urme lăsate pe asfaltul gol locul pe care se merge încontinuu
Trecerea de pietoni e o punte de netrecut roșul e o culoare inventată de noi
Vin alte vieți cu viteza luminii să atingă capătul celălalt al găurii negre din Calea Lactee
ANTARCTIDA
Gerul de afară e o joncțiune rară între frig și mister
Cei care tremură de frig știu cum să aprindă focul în vatră
Trăiesc cu tot trupul atât cât să poată ajunge la primul sălaș
În Antarctida dacă e să călătorești ești primit în prima casă
