VAL
Atât cât ți e dat să traiesti născut din soare
drumurile pe care pășești umbrele tale
Turnul de fildeș sau peștera ta ce te adastă
vine uitarea ca o piază rea căderea noastră
Chipul senin coperit de pământ pace divină
vântul cel venit din alt vânt o mărturisire
Ram ce tremură arbore nalt trup și tăcere
gură în care a rămas un cuvânt ultima vrere
Ziua cea mare ce mi te-a ținut în brațele sale
sângele ce iată -vai! s-a oprit din lungă sa cale
Reazemul ce poate l-ai avut cel de pomină
mână cea mică dintr-un trecut ținută de mână
Mânzul ce zburdă voios pe un deal și hărmăsarul
icoana lunii ridicată de val spusmos e valul
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu