miercuri, 6 octombrie 2010

"Mileştii Mari. O istorie rescrisă". Câteva precizări necesare (către profesor doctor Nicolae Constantinescu)

Bun găsit. Făceam mai sus o remarcă la recenzia d-lui Nicolae Constantinescu ce viza vol. „Mileştii Mari. O istorie rescrisă” ("Bun gasit. Este plăcut să afli că un filolog român de mare notorietate, aşa precum e profesorul universitar Nicolae Constantinescu, găseşte timp şi manifestă un interes personal să recenzeze un volum despre istoria veche/modernă a unui simplu sat basarabean…", - vezi rev. Cultura, 29 septembrie 2010), fără însă a deschide câteva paranteze, acolo unde ni s-a părut că era necesar. Adică ne vedem datori să venim cu unele precizări necesare, asta pentru a aduce la cunoştinţă că, spre exemplu, absolut toate articolele de factură biografică ce se conţin în capitolul “Redefinind destine. Microportrete de mileşteni” sunt scrise de către unii sau alţii din familiari şi reproduse ad-literam în carte (cu minime intervenţii redacţionale de ultim moment).

În ce priveşte “excesul de lirism” ce li se imputează autorilor trebuie de spus că „lirismul” propriu-zis este unul bine dozat şi e dictat exclusiv de o viziune complexă sub aspect structural asupra subiectului tratat, aplicată fiind în scopul de a nu obosi eventualul lector doar cu date şi fapte de interes local – referinţe inerente unei astfel de scriituri eterogene. Lirismul propriu-zis corelează cu factorul empatiei colective faţă de satul de baştină sau aşa-numită „patrie mică”. În context este susţinută şi promovată în acelaşi rând ideea românismului, punându-se la tapet revanşismul slav ce a dominat spaţiul pruto-nistrean secole la rând.

Iată şi un alt detaliu ce necesită să fie menţionat aici: volumul de faţă nu este de factură ştiinţifică, adică nu are un conţinut strict istoric, folcloric sau critico-literar (deşi comportă multă informaţie utilă în acest sens, preluată în mare parte dintr-un şir de documente originale de arhivă etc.) şi nici nu rămâne să fie un conglomerat de articole de publicistică (cu tipicurile caracteristice, “gazetăreşti”). Sigur că textul ca atare nu poate fi catalogat drept operă literar-artistică gen “roman istoric”, ci e un complex format din diverse scriituri (fapt subliniat şi în “preliminariul” cărţii(sic!)).

Aşa sau altfel, ţinem să-i mulţumim d-lui profesor universitar Nicolae Constantinescu pentru faptul că găsit o “motivaţie” să citească volumul integral, având şi bunăvoinţa să publice un articol de analiză într-o asemenea revistă prestigioasă.

Cu sincere aprecieri,
A. Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu