joi, 20 ianuarie 2011

Poem de Ana Muela Sopeña

PĂŞIM FĂRĂ TEAMĂ

Păşim fără teamă
prin urbea ce caută istoria noastră
în locaşele umbrei.

Agităm lumina în corpurile noastre
care caută fără tihnă frumuseţea
în unduirile apei.

Iubim în ungherele orelor
timpul pe care întâmplarea ni-l oferă
ca pe o pasăre rătăcită în amintire.

CAMINAMOS SIN MIEDO

Caminamos sin miedo
por la ciudad que busca nuestra historia
en las habitaciones de la sombra.

Estrechamos la luz en nuestros cuerpos
que buscan sin descanso la belleza
en el temblor del agua.

Amamos en la esquina de las horas
el tiempo que el azar nos va entregando
como un gorrión perdido en la memoria.

2 comentarii :

  1. Gracias por traducir mi poema a tu bello idioma.

    Un abrazo
    Ana

    RăspundețiȘtergere
  2. Fue un placer de traducirlo, Ana Muela... Hay tanta ternura en estos versos que no puede ser de otra forma...

    Andrei

    RăspundețiȘtergere