HORN*

Fiecare are câte un mort în casă

alții au câte doi sau mai mulți

O cărare duce spre pajiștea arsă

pe care aleargă ghiduși niște miei

Ramul de cais nu se mai scutură

floarea îl face să pară mai greu

Se imbulzesc de zori albinele
și se cutremură pe el toate florile

Iată că i se așază un fluture

zboară se scutură în sus petale

De după draperii apar câteodată

chipuri cu forme abia deslușite

Pe sub pământ se aud rădăcini

cresc și troznesc la suprafață 

Grădinile coperite de ierburi
ascund acum mii de balauri

Fiecare are câte un mort în casă

alții au câte doi sau mai mulți

O suviţă de fum iese din hornul

unei case cu pereți năruiți

XEMENEIA

Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més

Un camí al prat cremat
en què corren alegrement alguns bens

El ram d’albercoc ja no es sacseja
la flor fa que li semble més difícil

S’arrauleixen a trenc d’alba les abelles
i s’hi tremolen totes les flors

Heus ací que s’hi posa una papallona
vola se sacseja damunt dels pètals

De darrere les cortines apareixen alguna volta
cares amb semblants ben poc distingits

Davall de la terra se sent com creixen
les arrels i s’enfilen a la superfície

Els jardins coberts d’herbes
amaguen ara milers de serps

Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més

Un fumada ix de la xemeneia
de cases amb murs envellits

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ