Vultur*

VULTUR

E un sunet prin munți care nu se aude 
ecou de meteorit ce zace sub zăpezi și noroi

stă pe piscul înalt vulturul cu penele ude
deasupra-i se învârt în dans fulgii gingași și moi

cuibul cel gol i-a devenit loc de odihnă 
jos cască a somn marea prăpastie acum

cum e să nu te mai afli în zbor fără tihnă 
unde oare duce acest capăt de drum 

cine în afara de vântul ursuz să te vază
când vei putea urmări următorul vânat

iată se stinge pe cer a soarelui ultimă rază
muntele cel plin de zăpezi s-a-ntunecat

 

Un fluture*

UN FLUTURE

Zbura un fluture uriaș care iată
mi se așeză pe cămașa înflorată
de mătase

Ce o fi văzut el acolo sau poate
corpul întins printre ierburi
a atras mirifica creatura

Așteptai așa o habă de vreme să văd 

ce va face lepidoptera
însă mai nimic

A mimat un soi de odihnă divină
apoi s-au ridicat lent în văzduh
două aripi
 
NA PAPALLONA

Vola una papallona gran que heus ací
se’m posa en la camisa florida
de seda

Que ella haurà vist o potser
el cos estès a l’herba haja
atret la mirífica criatura

Has esperat així una mica de temps a veure
el que faria la lepidòptera
però res més

Ha imitat una mena de repòs diví
després ha aixecat lentament
dues ales al cel

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ