SOLITARII
Mai mereu singuri poartă o pecete pe frunte se mișcă fără picioare au doar ochi
Pe cine văd solitarii nici chiar pe ei înșiși sunt inși fără cravată cu pete pe blugi
Când mergi cu dânșii alături ei nu există întrați într-o stână de piatră se simt comod
Dacă poti să le prinzi privirea acolo se pierde tot universul si lumea cu tine cu tot
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu