A mi querido amigo, Andrei Langa
afuera el sol ya no es mío
contra los vidrios del invierno
el cielo me reduce
no hay una persona
más entretenida que yo
mientras desaparezco
qué había que saber
después de todo
si saber tanto es tan poco
estoy desordenado
y porque pienso en voz alta
mi mujer cree que estoy loco
lo hago porque estoy rodeado
de labios que me escuchan y besan
mis palabras
yo apenas sé que estoy parado
en la cima de un resorte
que adentro el sol se oculta en mi piel
que llevo un sol para la noche
×××
soarele de afară nu- mi mai aparține
cerul mă face zob de geamurile iernii
nu există caz așa rar ca al meu timp în care dispar
ce urma să aflu când au rămas atât de puține lucruri de cunoscut
sunt într-un hal fără hal și de ce oare vorbesc cu mine însumi
soața ma crede nebun
fac asta fiindcă sunt înconjurat de buze ce îmi săruta în tăcere cuvintele
eu abia dacă știu că stau pe vârful unei spirale
că soarele mi se împlântă în piele
că duc un soare cu mine în noapte
(trad. al rumano por A.L.)
