CUANDO ESCRIBO POEMAS de Julian Borao (poema traducido al rumano*)

CUANDO ESCRIBO POEMAS

Cuando escribo poemas
no puedo asegurar
que son enteramente míos
porque hace tanto tiempo
que comenzó la vida
que todo lo que diga o lo que sienta
ya fue dicho o sentido
por los que han existido antes que yo.
No, no puedo decir que los escriba
enteramente yo
porque cada palabra, frase o pensamiento
han sido ya palabras, frases o pensamientos
de quienes hoy no estáis.
Y así, pienso en vosotros, que vivisteis,
cada vez que las digo,
comprendiendo que existo en el después.
Y por eso, me creo y me recreo cada día
en esta convicción de ser poeta
gracias a los que fuisteis,
y me siento heredero
de lo que le habéis dado a mi presente
para llegar a ser quien ahora soy.

CÂND SCRIU POEME

Când scriu poeme

nu pot să afirm

că îmi aparțin,

fiindcă încă de pe atunci

când începu viața

tot ce spuneam sau simțeam

era de acum spus sau simțit

de cei care au fost înaintea mea.

Nu, nu pot să spun că le scriu

doar cu mâna mea,

fiindcă fiecare cuvânt, frază sau gând

au fost deja scrise, fraze sau gânduri

aparținând celor care nu mai sunteți.

Astfel, sunt cu gândul la voi, la cei care ați trait,

de fiecare dată când spun poeme,

concepând că exist într-un timp ce a fost deja.

Iată de ce mă inventez și reinventez mereu

în astă credință de a fi poet

grație celor care ați fost,

și mă simt urmașul

a ceea ce ați dat prezentului meu

pentru a fi ceea ce sunt acum.

*A.L.