POARTĂ ÎN APĂ

POARTĂ ÎN APĂ

Trecerea râului prin locuri tihnite,
plutirea spre poarta aflată în apă,

transcendarea golului încăput în ea,
fixarea corpului în aceiași poziție,

salvatoare a înotătorului imaginar,
detașarea de realitate ca ultim,

necesar instinct de supraviețuire -
reacție firească la tot ce e lumesc -

până atingi pământul cu mâinile,
și atunci se întâmplă ceva cu tine,

devii iarăși om, făptură terestră, 
trup din trupul cuiva nevăzut, 

interpretare exactă a chipului 
îngerului care te protejează.

PORTA EN L’AIGUA

El pas del riu per llocs tranquils,
la flotació cap a la porta trobada en l’aigua,
 
la transcendència del buit encaixat en ella,
la fixació del cos en la mateixa posició
 
natural per al nadador imaginari,
la desafecció de la realitat com l’últim,
 
necessari instint de supervivència -
la reacció natural a tot el que és del món -
 
fins a tocar la terra amb les mans,
i llavors et passa alguna cosa,
 
et fas individu, criatura terrestre,
cos del cos d’algú invisible,
 
representació exacta del rostre
de l’àngel que et protegeix.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ