sâmbătă, 28 martie 2020

POESIA... (POEZIA*)... de Hector Berenguer





POESIA...

Manos que nos sostienen
alguien que alza nuestro cuerpo
como recién bajado de una cruz.
Solo es real la carne que has hecho tu alma,
solo el cuerpo que puedes donar a los lobos.
La rosa que dejaron una vez sobre tu pecho,
las pocas palabras que puedes arrebatar a la muerte.
La tierra entera es nuestra casa.
Los efímeros nombres que aún nos quedan
son nuestra morada.
La vida que al fin dejamos caer en el amor.
El resto es nada.

Hector Berenguer Poética

POEZIA...

Mâini ce ne susțin
cineva care înalță corpul nostru
ca pe unul abia coborât de pe cruce.
E adevrată doar carnea din care ai făcut inima,
Doar corpul pe care îl poți dărui lupilor.
Trandafirul lăsat cândva pe al tău piept,
puținele cuvinte pe care le poți smulge morții.
Pământul întreg e casa noastră.
Numele efemere ce ne mai rămân sunt adăpost.
Viața care până la urmă se prelinge în dragoste.
Restul nu e nimic.

*trad. del español al rumano por A. Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu