Fatum

FATUM
 
Cel ce se înfruptă din carnea poetului 
Din piept sufletul vrea să i-l scoată 
Cel ce nicicând și nimic nu iartă 
Va avea soarta spectrului 
 
Cel care calcă pe capul copilului 
Ce i s-a dat ca să se nască 
Se va transforma în trupul de iască 
Care plutește pe apele Nilului 
 
Cel ce nu poate ca să se căiască 
Și rupe din ramul copacului falnic 
Va îmbrăca haina omului jalnic 
Având mișcarea înceată și flască 
 
Cel ce alege să calce pe oase 
În loc sa le-adune grămăjoară 
Va rămâne pe dinafară 
De împărățiile cele frumoase
 
FATUM
 
Aquell que s’aprofita de la carn del poeta
Del pit l’ànima vol traure-li
Aquell que mai res no perdona
Tindrà la sort de l’espectre
 
Aquell que trepitja el cap de l’infant
Que li ha donat per nàixer
Es convertirà en el cos d’esca
Que flota en les aigües del Nil
 
Aquell que no es pot penedir
I romp de la branca de l’arbre imponent
Vestirà l’abric de l’home llastimós
De moviment lent i flàccid
 
Aquell que tria aixafar els ossos
En lloc d’apilar-los a muntonets
Es quedarà a fora dels bells imperis 
 
Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ