(3.04.1922 –
21.11.2002, Madrid, Spania)
ALEGRÍA
Llegué por el dolor a la alegría.
Supe por el dolor que el alma existe.
Por el dolor, allá en mi reino triste,
un misterioso sol amanecía.
Era alegría la mañana fría
y el viento loco y cálido que embiste.
(Alma que verdes primaveras viste
maravillosamente se rompía)
Así la siento más. Al cielo apunto
y me responde cuando le pregunto
con dolor tras dolor para mi herida.
Y mientras se ilumina mi cabeza
ruego por el que he sido en la tristeza
a las divinidades de la vida.
BUCURIE
Ajuns-am prin dureri la bucurie.
De suflet am aflat atunci când doare,
Iar din durere a răsărit un soare
în trista-mi, misterioasa împărăţie.
O bucurie-i frigul dimineţii
și vântul rece şi nebun ce bate.
(Simţeam cum sufletu-mi frumos se
zbate,
deşi văzuse primăveri, verdeaţă).
Aşa o simt mai mult. Ochesc tot cerul
și când întreb răspunde cu-adevărul
durerilor ce vin peste-a mea rană.
Şi-n timp ce capul mi-e străluminat
mă rog pentru acel când trist am stat
de toate zeitățile mundane.
*trad de A.L.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu