ERAU ZILE
Ai fost iarbă barba îti creștea până la brâu o bătrânică îți făcea descantece să nu boleşti
Regele tău se plimba în căruțe trase de cai o mulțime de oameni îl aplaudau
Era pace și cerul se rotea îmbietor prin orice ochi de lumină priveai în trecut
În tromba de praf se afla un înger iar regele îl lua cu sine și-l ținea pe genunchi
Erau zile când oamenii se bucurau de o petală de un petec de pământ ce-l aveau
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu