E pe undeva rătăcit câinele meu tăcut s-a transformat într-o piatră a îmbătrânit dar nu se vaicară vine seara cand dorm și-mi linge mâinile obrazul nebărbierit má trage de bretele nu-i nici o șansă să mă trezească
se învârte sireacul hai hui în jurul patului mă protejeaza și acum mirosindu-mă ca pe un obiect încă viu mișcă din coadă așa ca să simt acea adiere de dragoste de odinioară pe care sunt sigur nu o voi mai simți de la nimeni
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu