(El Blog INFIERNO ALEGRE, Poesía del mundo)
IMPERFECȚIUNEA E PISCUL
Reiese că sigur trebuia să distrugi, să distrugi și să distrugi,
reiee că salvarea putea să vină doar cu acest preț.
Să spargi chipul dezgolit ce transpare în marmură,
să zdrobești orice formă, tot frumosul.
Să iubești perfecțiunea fiindcă ea e pragul de sus,
însă să o negi îndată ce o cunoști, să o uiți pentru totdeauna.
Imperfecțiunea e punctul culminant.
*A.Langa
LA IMPERFECCIÓN ES LA CIMA
Sucedía que era preciso destruir y destruir y destruir,
Sucedía que la salvación sólo era posible a ese precio.
Arruinar el rostro desnudo que asciende en el mármol,
Machacar toda forma , toda belleza.
Amar la perfección porque ella es el umbral,
Pero negarla una vez conocida, olvidarla muerta
La imperfección es la cima.
