De-a v-ați ascunselea/Juego del escondites/CONILLETS A AMAGAR (trad. al catalán por Pere Bessó*)

DE-A V-AȚI ASUNSELEA

Trupu-i povară.  Mirosul de tămâie

te tulbură şi te trezeşti într-o biserică

plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...

Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,

că din strană răsună melodii de adormit pruncii,

iar părintele dă cu cădelniţa sa de înălţimi,

sus de tot, cercetând cerul.

Nu te teme de morţi, ei nu muşcă

și nu se mișcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,

întârziind asupra unui gând anume, doar atât.

E adevărat că după asta nu mai pot să revină

şi stau bine ascunși printre noi, 

așa ca în jocul de-a v-ați ascunselea.
Cine pe cine caută?

JUEGO DEL ESCONDITE

El cuerpo es una carga. El olor de incienso

te conmueve y te despiertas en una iglesia

llena de gente, rodeando una tumba.
Puede que sea tu hermano...

Tú crees que sueñas, que los demás son fantasmas,

que aquí resuenan melodías para dormir a los niños

y el cura toca con su incensario el alto del cielo,

arriba de todo, estudiándolo atentamente.

No tengas miedo a los muertos, ellos no muerden

y no se mueven con ostentación alrededor
sino que se han parado por un tiempo por aquí,

tardando sobre un pensamiento distinto, sólo esto.

Es verdad que después ya no pueden volver

y se quedan bien escondidos entre nosotros,

así como pasa en el juego del escondite.
¿Quién busca a quién?

CONILLETS A AMAGAR

El cos és pesant. L’olor d’encens

t’enterboleix i et despertes en una església

plena de gent, al voltant d’un taüt.
Potser el teu germà...

Creus que somies, que els del teu voltant són fantasmes,

que del cor ressonen melodies d’adormir nadons,

i el rector dóna amb el seu encenser de les altures,

dalt del tot, fitant el cel.

No tingues por dels morts, ells no mosseguen

ni es mouen amb ostentació al seu entorn,
sinó que s’han aturat per algun temps,

retardant-se en cert pensament, només això.

És veritat que després d’açò ja no poden retornar

i estan ben ocults entre nosaltres,

com en el joc de conillets a amagar.
Qui busca a qui?

 

*Querido Andrei: Una vez más he de saludarte con encomio. Tu sentido del humor ante un tema, en principio grave, como la presencia de la Muerte, es muy particular. Sin duda. Jugar al escondite –conillets a amagar, en el catalán de Valencia- en el interior de una iglesia, vivos y muertos, melodías de gori-gori, a divinis, y el perfume hasta la pérdida del conocimiento del incienso. Olíbano que retrotrae al lector a una sensación que queda desde la infancia en la pituitaria sacra de la memoria…

Poem de Leticia Garriga

Jocul de-a faţa şi spatele

Doar cuvinte...

Există un joc de litere

în cuvintele noastre

Ghicitoare continuă

în zilele de zăduf

ce se ascund

în semiîntuneric

Litere corporale

ce definesc

orizontul nostru

devenit cuvinte

Metafore şi versuri

ce şoptesc

şi cântă

Litere

senzuale

ce fac vizibilă

tămâia

erotismului

şi cochetează cu

sentimentele

În zilele noastre

se urmăresc

universuri

fără a le ajunge din urmă

Literele fac

noduri şi laţuri

Totul se repetă

şi nu se obosesc

ne revelează

Suntem... Tu şi eu.

                                                                    
Întâlnire

Mi se strânge inima

povara visului

Inima mea

de colibri

palpitează în faza de aşteptare

a bucuriei puternice

care îmi nelinişteşte

sânii

Sub pielea-mi se adăposteşte anxietatea

asta pentru a ne topi într-un corp

încoronat cu săruturi

Se apropie întâlnirea noastră

ne netezim cu limba precum fac pisicile

fără sfială

Narcisul negru

împrumută aroma

şi ne ungem

cu mirosul său

Potirul meu îţi aşteaptă gura

ca să-l cuprinzi

cu buzele-ţi

Mă cutremură respiraţia ta iar

întunericul 

îmbracă pleoapele-mi

peste ochi

Portretul nostru de sare

îl păstrează pânza de in

Liniştea

şi roşul din obraji

pătrunde plăcerea noastră...

Bem sidră răcoritoare

pe când linguşelile tale

îmi mângâie auzul

iar mâinile-ţi înţelepte

încep să mă urmărească 

Explodează cristalul de la râsetul nostru

şi penetrează toţi patru pereţi

Fereastra închisă

priveşte dunga albastră

de apă marină

pe când tu te veseleşti

fără limită de timp...

Să începem din nou

Dincolo de gelozie

Privire de femeie de după o cuşcă de formă geometrică

acoperită cu stuc 

Pradă a cerului şi dominaţia rivalului

Loc fără limite pentru anxietate

bârlogul sexului

parfumat cu busuioc şi rozmarin

Ea îşi aşteaptă rândul în ritual

corpul desfăcut în două

El... o parcurge

cu mâinile sale unse

cu parfum de iasomie

oferindu-i mângâierea lentă

Cu degetele sale

apucă migdala sa umedă şi o frecţionează

parfumând-o cu respiraţia de busuioc

Unguentul cald bronzează litoralul corpului său

şi i se scurge printre picioare

căutând extazul comun

În rafinatul joc ancestral

dincolo de gelozie.

  
Juego de haz y envés

Sólo palabras...

Hay un diálogo de letras
entre nuestras palabras

Acertijo sin fin
en los días de hastío
que se esconden
en la penumbra

Letras  corpóreas
que definen
nuestro horizonte
vuelto palabras

Metáforas y versos
que cuchichean
y cantan

Letras
sensuales
que develan
el sahumerio
del erotismo
y juegan con
los sentidos

En nuestros días
que se persiguen
infinitos
sin alcanzarse

Las letras hacen
nudos y cadenas

Todo se repite
y no se cansan
nos revelan

Somos... Tú y yo.

Encuentro

Me apresa el alma
el yugo del deseo

Mi corazón
de colibrí
palpita a la espera
del gozo intenso
que alerta
mis pechos

Bajo mi piel se agazapa el ansia
esa de fundirnos en un cuerpo
coronado de besos

Llega nuestro encuentro
nos lamemos felinos
sin frontera

El narciso negro
presta su aroma
y nos ungimos
con su olor
 

Mi cáliz espera tu boca
que prendes
con tus labios

Me recorre tu aliento y
la oscuridad
viste mis párpados
cerrados

A nuestro diseño de sal
lo guarda el lino

La calma
y el sonrojo en las mejillas 
permea nuestro deleite...

Bebemos sidra fresca
mientras tus zalamerías
acarician mi oído
y tus manos sabias
comienzan a seguirme

Estalla el cristal de nuestra risa
y penetra las cuatro paredes
La ventana cerrada
mira el manto azul
del agua marina
mientras gozosos
sin medida de tiempo…

Comenzamos de nuevo

Detrás de la celosía
 
Mirada de mujer detrás de una jaula geométrica
bordada en estuco
Presa del celo y el dominio de su opuesto

Lugar sin límite para el ansia
guarida del sexo
perfumada de albahaca y romero

Ella espera su turno del ritual
cuerpo abierto en dos

Él... la recorre 
y resbala sus manos untadas
del perfume de jazmín
ofreciendo la caricia lenta

Con sus dedos
toma su almendra húmeda y la frota
perfumándola con su aliento de albahaca

El aceite tibio bruñe el litoral de su cuerpo
y resbala entre sus piernas
buscando el éxtasis de ambos

En el exquisito juego ancestral
detrás de la celosía.