Mă las pradă memoriei,
voi trăi din amintire.
De voi fi în rătăcire,
căutaţi-mă-n vidul istoriei,
care-i boală a vieţii
şi eu mor de o boală.
După a morţii hotare
plec, plec în golul existenţei.
Fraţilor, vă iau cu mine
pentru a-mi umple un pustiu.
Când veţi crede că-s mort,
tremura-vă-voi în mâini.
Aici vă las sufletu-mi-carte,
om al lumii acestea reale.
Când vibrezi din adâncurile tale,
sunt eu, lectore, revenit din moarte.
ME DESTIERRO A LA MEMORIA
Me destierro a la memoria,
voy a vivir del recuerdo.
Buscadme, si me os pierdo,
en el yermo de la historia,
que es enfermedad la vida
y muero viviendo enfermo.
Me voy, pues, me voy al yermo
donde la muerte me olvida.
Y os llevo conmigo, hermanos,
para poblar mi desierto.
Cuando me creáis más muerto
retemblaré en vuestras manos.
Aquí os dejo mi alma-libro,
hombre-mundo verdadero.
Cuando vibres todo entero,
soy yo, lector, que en ti vibro.
