(del blog El Cielo a Caballo)
PUERTAS
Entonces,
aquí, en el umbral, la bandera del aliento, el fuego de cada día.
Jamás
supe que las mochetas crecerían en poros; y la humedad arreciara
como una
fiebre. Entro a la rotación convocada.
Asumo la
costumbre de subir las escaleras, el remolino de la sal
en mi
propia inmolación.
(Despierto
avanzo hasta el fondo de las raíces.)
Siempre
caminar y entrar, suponen un fondo de luz en las paredes.
—He
tocado tantas, que apenas me queda entre las manos la escarcha.
En mis
sienes, la metamorfosis de los pájaros, al final retorno
al
retablo de la noche y su insaciable vigilia.
Barataria,
25.VIII.2013
PORȚI
Atunci, aici, în pragul porților, flagul răsuflării,
focul fiecărei zile.
Nu știam că mocheta se va acoperi cu pori; iar umezeala se va repezi
ca o fiebră. Intru în circuitul citat.
Iau asupra-mi obișnuința de a urca scările, vârtejul
sării ce rotește
pentru propira-mi sacrificare.
(Mă
trezesc și înaintez către rădăcina razelor.)
A merge și a intra presupune mereu un fond
de lumină pe ziduri.
-am atins atâtea lucruri că abia de mi-a rămas
promoroaca printre mâini.
Pe tâmplele mele, metamorfozele păsărilor, pănă la
urmă revin
la altrarul nopții și la a sa priveghere nepoptolită.
