duminică, 1 septembrie 2013

Poema de León Peredo (trad. al rumano)




***
podría crecerme un avión bajo los párpados
es domingo de ceniza
la mano izquierda empieza a andar sola por
la casa
he descubierto mi propio pie debajo
de la mesa persiguiendo una mosca o su propia uña
andan orejas iguales a las mías detrás de mi cabeza
llevo pegada a la espalda una puerta giratoria donde
una mujer hace todo el trabajo
se me salen del cuerpo una a una las costillas
andan memorias iguales a las mías trepándose a
los semáforos, es domingo o es ceniza, toc toc el sol
mientras tanto
una pestaña de mujer abre en mis ojos
un puesto ambulante de garrapiñadas
y copos de azúcar que empiezan a tapar
el mundo/

***
aș putea să-mi înalț un avion pe sub pleoape
e duminică de cenușă
mâna stângă începe să se plimbe singură prin
casă
mi-am descoperit propriul picior pe sub
masă urmărind o muscă sau unghia sa
se mișcă urechi ca ale mele pe după capul meu
am spatele lipit de o poartă ce se rotește unde
o femeie face tot lucrul
îmi ies din corp una câte una toate coastele
trec memorii ca a mea cățărându-se pe semafoare,
e duminică sau e cenușă, soarele face tuc tuc
între timp
o geană de femeie deschide în ochii mei
un post ambulant de bombonerie
și fulgi de zahăr ce încep să acopere
lumea/

Un comentariu :

  1. Un encuentro inesperado y surrealista de la consciencia de sí.
    Interesante y placentera mi lectura.
    Un abrazo autor y traductor. Besos Andrei.

    RăspundețiȘtergere