Poema de León Peredo (trad. al rumano)

***

podría crecerme un avión bajo los párpados
es domingo de ceniza
la mano izquierda empieza a andar sola por
la casa
he descubierto mi propio pie debajo
de la mesa persiguiendo una mosca o su propia uña
andan orejas iguales a las mías detrás de mi cabeza
llevo pegada a la espalda una puerta giratoria donde
una mujer hace todo el trabajo
se me salen del cuerpo una a una las costillas
andan memorias iguales a las mías trepándose a
los semáforos, es domingo o es ceniza, toc toc el sol
mientras tanto
una pestaña de mujer abre en mis ojos
un puesto ambulante de garrapiñadas
y copos de azúcar que empiezan a tapar
el mundo/

***

aș putea să-mi înalț un avion pe sub pleoape

e duminică de cenușă

mâna stângă începe să se plimbe singură prin

casă

mi-am descoperit propriul picior pe sub

masă urmărind o muscă sau unghia sa

se mișcă urechi ca ale mele pe după capul meu

am spatele lipit de o poartă ce se rotește unde

o femeie face tot lucrul

îmi ies din corp una câte una toate coastele

trec memorii ca a mea cățărându-se pe semafoare,

e duminică sau e cenușă, soarele face tuc tuc

între timp

o geană de femeie deschide în ochii mei

un post ambulant de bombonerie

și fulgi de zahăr ce încep să acopere

lumea/